Anti- ipocrizie

Imboldit de stirile recente despre inundarea orasului cvasi-lacustru Venetia, fenomen natural care de altfel nu pare sa fi afectat in mod deosebit de negativ decat poate cativa turisti pe buget redus de noiembrie, plus oarecum incitat, recunosc, in mod nesabuit si imatur, si de bloggerul Vladen care a declarat public recent ca il enerveaza snobii, dupa o profunda deliberare, m-am decis sa scriu si eu un articol care mi se pare politically incorrect. Desigur, si bloggerul Vienela e de vina pt ca prea e romantioasa din fire...ceea ce nu e de loc gresit daca iti doresti sa fii scriitor de fictiune romantica, insa daca e vorba de a prezenta din timp in timp articole pe teme sociale cat de cat public educative, parerea mea sincera este ca trebuie sa fim si oarecum realisti.

Desi eu sunt la nivel principial ideologic pro-casatoriile gay, chiar pro-casatorie autentica cu tot tacamul religios asociat la cerere daca e cazul, si nu doar pro-concubinaj oficial sau pro-"uniune civila", nu vad de ce casatoriile gay trebuie neaparat popularizate ca trebuind sa fie identice pana la detaliu in evolutia lor cu casatoriile traditionale heterosexuale. Adica de unde pana unde un cuplu homosexual trebuie prezentat publicului larg, inclusiv tineretului gay in formare care isi poate cauta role-model-uri, interactionand in mod traditional a la comedia Bird Cage, impartind un pat comun intr-un dormitor conjugal, si adormind linistiti unul in bratele celuilalt, sau, dimpotriva, ignorandu-se reciproc si intorcandu-si spatele unul altuia in caz ca s-a iscat o cearta in legatura cu cine trebuia sa arunce gunoiul in seara respectiva ?

Cu tot respectul pt activistii educatori de genul lui Dan Savage, care incearca oarecum sa aduca in constiinta publicului larg imaginea unor cupluri gay cu preocupari cat mai similare cuplurilor heterosexuale, ajungand uneori pana la stereotipizare romantica posibil pe alocuri induiosatoare, deoarece desigur ca "si gay-ii e oameni", (mai ales ca sunt si barbati), insa in final oarecum ridicola, desi inteleg la nivel rational utilitatea anumitor metodologii de cliseistica in activismul ideologic pro-casatorie, plus desi recunosc ca ii ascult conferintele de pe YouTube pt suport moral, oarecum la fel cum as citi nuvele romantioase, eu personal nu imi pot inchipui niciodata o viata in cuplu de acest gen, ba chiar daca mi s-ar spune ca asa e social dezirabil, cred ca nici nu mi-as mai dori sa ma casatoresc niciodata. (Ca sa fiu corect, totusi Dan Savage reuseste mai bine decat altii sa lupte impotriva stereotipiilor prea grosolane.) La urma urmei, desi nu neg ca poate unele persoane gay chiar prefera roluri oarecum feminizate, sau sunt mai romantioase din fire, ce te faci daca ambii parteneri sunt de tip mai macho sau dimpotriva de tip mai pasiv oarecum feminin ? Indiferent de daca aceste pozitii sunt innascute sau oarecum educate. Ce, oamenii care se aseamana nu au voie sa se adune ? Plus ce, daca esti gay, asta inseamna ca automat iti pierzi inclinatiile sau interesele caracteristice cromozomului Y ?

Din cauza necesitatii de a fi cat mai politically correct si de a beneficia de ajutor, cooperare, si fonduri de la organizatiile feministe clasic osificate de val 2, acum inca o intreaga generatie de tineri risca sa creasca cu imaginea casatoriei de tip Hollywood amestecat cu porno, in care 2 persoane care arata deosebit de sexy se indragostesc la prima vedere la nivel neaparat de soul-mate, apoi participa la o ceremonie de nunta aranjata de Martha Stewart, dupa care urmeaza cateva drame domestice a la Sotiile Disperate rezolvate desigur in pozitie misionara in dormitorul comun intr-un pat conjugal de dimensiuni adecvate unui cuplu "autentic", care va ramane neaparat loial monogam si unit in ciuda oricaror adversitati pana la adanci batranete, cand unul din parteneri va trebui sa inceapa sa isi viziteze consortul cu Alzheimer la azil, incercand sa-i aduca aminte de Caietul din tinerete. Macar Ryan Gosling a mai jucat totusi si in filmul mai realist Blue Valentine.

Zau, eu daca ma voi casatori vreodata am sa INSIST la paturi de tip single separate...hai, nu neaparat in camere diferite ca pe vremea de glorie a aristocratiei vest europeene, mai ales ca poate ca nu voi/vom avea bani pt o locuinta cu atatea camere disponibile, dar plasate la cel putin minim 2 metri distanta unul de altul. Si daca va aparea de undeva din vreo eprubeta si un copil, si acel copil isi va dori sa doarma in vreo noapte in dormitorul parintilor, va trebui sa aleaga el in care din paturi va prefera sa se cuibareasca, pt ca asta nu poate fi decat educativ, ca sa invete si acel copil de cat mai timpuriu posibil ca nu totul poate fi obtinut in viata de-a gata doar pt ca ai vreun cosmar, si mai trebuie sa depui si ceva efort personal inainte de a-ti regasi linistea, plus ca e total OK sa iti declari liber si/sau sa iti si schimbi si parerile personale din timp in timp, fara a te teme ca "superi" cumva pe cineva anume.

Casatoria e, dupa parerea mea, un lucru mult prea serios + IMPORTANT pt a fi redusa la aceste clisee atat pt cuplurile heterosexuale cat si homosexuale, de aia imi si doresc sincer si din toata inima educatie de public larg adecvata si cat mai realista in legatura cu asta, atat pt gay cat si pt non-gay. Ca daca rata divorturilor la heterosexuali e acum 50 % mai peste tot in lumea majoritar iudeo-crestina, sa nu vina cineva sa-mi spuna mie ca atunci cand or fi accesibile si statisticile pt casatoriile gay peste vreo 15 sau 20 de ani, procentul va fi cumva semnificativ mai redus, mai ales daca acele casatorii vor fi incheiate pe aceleasi baze total utopice caracteristice generatiei noastre cu adevarat lenesa si super-rasfatata relativ la cea a parintilor nostri, nu mai vorbesc de cea a bunicilor nostri.

Acum, eu inteleg ca sunt cam nerabdator ca aduc vorba despre aceste lucruri ca si cum problema anti-discriminarii ar fi deja rezolvata, cand chiar acum recent la Moscova s-au interzis paradele si manifestatiile de tip Pride, iar in Romania, tara totusi membra UE, noul Cod al Familiei pare a descrie casatoria pe baze oarecum habotnic religioase ortodoxe plus pe baza de clisee de nunta mondena, nu ca pe o uniune reala legala de interese comune sociale si economice, caracterizata bineinteles pe anumite drepturi legale reale cat si pe niste obligatii la fel de reale, care sa sublinieze in mod cat mai explicit seriozitatea si perenitatea si pertinenta contemporana a acestei institutii deosebit de importante pe care eu personal o sustin la nivel ideologic de baza, (desi tocmai in Scandinavia unde sunt eu si unde casatoriile gay sunt legale, casatoria nu pare a aduce absolut nici un avantaj deosebit nici economic, nici social, nici legal, poate in afara de unul imigrationist, care oricum nu e de interes real deosebit pt nici o parte, si a ajuns efectiv de nivel de moft).















 

Cornbread

M-am sculat din somn cu pofta sa mananc paine de porumb pufoasa cu miezul galben. Nu cred ca am mancat de multe ori, dar de fiecare data m-a surprins in mod placut. La fel de rar am eu pofta de ceva anumit de mancare, si nu stiu de ce m-am trezit cu aceasta pofta azi. Poate din cauza ca m-am uitat ieri seara la Homeland si nuanta parului lui Claire Danes din acest serial mi-a amintit de culoarea, aroma si chiar si gustul acestor bucatele de paine.

Tricotaje

Un articol recent al blogger-ului Vienela mi-a amintit de cateva pulovere preferate, si doresc sa le descriu pt ca imi face placere sa ma gandesc la ele.

Primul pulover pe care il tin eu minte a fost unul cu model scandinav in zig-zag-uri albastre plus cu putin rosu pe marginea acelor zig-zag-uri pe un fond de cafe au lait cu care eram adesea imbracat in casa in anii cand in apartamentele din sectorul 2 Bucuresti era destul de frig. Avea deschizatura de la gat rotunda si avea niste nasturi sidefii de dimensiune mica de culoarea fildesului, iar mie imi placea sa il tin mereu inchis la nasturi, si sa il imbrac sau sa il dezbrac tragandu-l direct peste cap asa inchis. Tin minte ca uneori adormeam imbracat in el, mai ales in timpul somnului de dupa amiaza. Era moale si nu ma zgaria, deci cred ca era dintr-un amestec sintetic si nu din lana naturala.

Apoi tin minte ff bine puloverul de culoare roz, fara nasturi, tot cu deschizatura de la gat rotunda, si cu un model reliefat ondulat de tip cable, al prietenei mele cele mai bune, care venea in vizita la noi destul de des cu mama ei in acea perioada. Tin minte ca pe exterior parea ceva mai aspru decat al meu, oarecum mai teapan, parca il puteam auzi cum "scartaie" in timp ce prietena mea alerga vesela de colo colo si eu ma tineam obligat dupa ea, avand raspundere oficiala de bodyguard fata de ea. Cred din aceasta cauza ca acel pulover continea probabil mai multa fibra naturala decat al meu. Tin minte ca as fi fost curios si tentat sa il probez si eu, sa vad daca ma zgarie pe interior, asa cum suspectam ca ar fi fost posibil, insa era de dimensiune prea mica pt mine, prietena mea avand cu 3 ani mai putin decat mine.

Urmatorul pulover pe care il tin minte este unul verde inchis uni, cu deschizatura in anchior si nasturi de dimensiune mare si de culoare inchisa, purtat de tata tot in casa. Imi placea deoarece avea un model cu dungi in relief, si era moale, aproape catifelat la atingere. Tin minte si puloverul purtat in casa de mama, cu nasturi mici sidefii deosebit de placuti la atingere, insa era de culoare maro, ca scoarta de copac, si mie nu-mi placea culoarea asta pe mama. Chiar cred ca am si intrebat-o de ce nu isi cumpara alt pulover in alta culoare mai atragatoare, insa nu stiu de ce nu m-a ascultat.

Nu stiu de ce nu am vreo amintire ulterioara despre nici un pulover special pana mult mai tarziu, cand aveam deja aproape 15 ani, si m-am indragostit de puloverul rosu de lana veritabila grea si aspra al unui tip care avea deja 15 ani, care a fost primul baiat cu care m-am sarutat "frantuzeste" intr-un tren care mergea de la Moscova catre Bucuresti. Mai sarutasem ceva mai devreme o fata imbracata intr-un pulover de culoare parca grena, insa efectiv tin minte doar buzele ei care mi se parusera moi si oarecum elastic-pufoase ca niste pernute deosebit de confortabile si relaxante, care parca ma indemnau la odihna, o toropeala destul de dulce si placuta de altfel, nimic deosebit mai mult, si nici puloverul ei nu ma impresionase in mod deosebit decat ca ii tin minte culoarea. Puloverul rosu impreuna cu buzele asociate lui, spre deosebire de cel grena, numai la somn nu ma indemnase, ci chiar dimpotriva, cred ca in clipa cand l-am atins cu degetele, m-am simtit ca si cum deja bausem cel putin vreo 2 cutii de Red Bull, si ca in acel moment, in ciuda adversitatii mele la riscuri si a unor posibile dubii bine intemeiate despre calitatea din 1995 a programului roman de explorare spatiala, as fi fost totusi pregatit sa ma ofer voluntar pe post de cosmonaut fie in vreo racheta de productie romana, fie intr-una ruseasca, daca mi s-ar fi cerut in acea clipa colaborarea. (Tipul era roman, insa locuise cativa ani buni la Moscova impreuna cu parintii.)

Dupa aia tin minte puloverul de lana naturala, de culoare gri, si inca si mai aspru, desi parca ceva mai usor decat cel rosu descris anterior al unui ghid local din muntii Fagaras care s-a asezat langa mine in timpul unui popas si m-a intrebat daca mi-e bine cand am fost o data intr-o excursie cand aveam 17 ani. Gestul lui m-a impresionat deosebit de mult deoarece nu ma asteptasem niciodata sa fiu intrebat de sanatate de un ghid adevarat, si chiar imi fusese oarecum teama sa ies cumva in evidenta prin vreo slabiciune sau vulnerabilitate anume in fata unui ghid montan autentic, si in clipa aia chiar ma simteam oarecum trist si obosit. Din cauza gestului lui altruist am indraznit sa il privesc o clipa si in ochi, am vazut in ei cum arata prietenia, grija, intelegerea, si compasiunea autentica de tip matur adult, si mi-am luat acea privire ca role model ideal pt mine insumi pe viitor, desi stiu acum ca eu nu posed capacitatile acelui om, si nici daca as fi imprumutat o clipa puloverul lui de pe umerii lui pe ai mei, tot nu as reusi vreodata sa fiu asa ca el, insa totusi merita sa incerc din cand in cand, cel putin macar atat cat sa nu uit ca asa ceva este posibil si demn de admirat si de urmarit ca posibila virtute in viata. Ochii lui erau caprui deschis, oarecum incetosati, cum mi se par uneori ochii cerbilor si ai caprioarelor. Nu am indraznit sa i ating puloverul, insa stiu cumva ca, desi parea mai aspru, era precis mai usor decat cel de lana rosie.











 

Leapsa vieneza

Pe asta am furat-o de la Vienela, si de aia am si denumit-o vieneza, prin aliteratie, plus ca are intrebari care mie mi-au amintit de un vals. O invit la aceasta leapsa pe bloggerul CLM, desi o rog sincer sa tina cont ca aceasta invitatie nu este una la vals, insa o pot invita la un mambo.

IUBESC- serile roz-portocalii de august tarziu din Norvegia de vest.
CRESC- intr-o luna cat altii in trei, daca ma simt stressat si fac exces de carbohidrati, chiar daca ma duc la sala.
PACATUIESC- prin superficialitate, care insa mi se pare deosebit de satisfacatoare.
CITESC- cu placere blogul lui Andreea Iulia Toma, deoarece imi aduce aminte de perioada adolescentei mele cand citeam multe carti.
CRED- ca am dormit prea putin azi noapte, si abia astept sa ma duc sa ma culc din nou cand voi termina aceasta leapsa.
MIMEZ- uneori politetea, dar efectiv nu am anduranta necesara pr a depune acest nivel de efort mai mult de cca maxim 3 minute.
VISEZ- sa visez in curand un vis cu adevarat interesant si placut de descris, pt ca azi noapte am visat un vis enervant in care scriam niste litere mari de tipar, (pe care nu le tin minte exact), cu un bat pe nisipul umed al unei plaje, si am citit pe dreammoods.com ca asta poate inseamna ca mi-e teama ca am facut o eroare de judecata plus ca nu ma aflu intr-un echilibru dorit in viata mea.
CER- senin cu cel mult 2 nori cumulus imi doresc cat mai des.
SPER- sa ajung cat mai curand intr-o stare de echilibru in viata mea, desi stiu ca va trebui sa depun ceva efort pt asta, inclusiv a reduce consumul de carbohidrati si de a face mai des sex in 2 fara indragostire asociata (vezi mai jos).
FRUMOS- sa fii, noroc sa ai.
DESTEPT- sa fii, noroc sa ai.
FEMEILE- nu reusesc sa ma induioseze decat daca mi le inchipui suferind in chinurile unei posibile nasteri.
SEX VS. DRAGOSTE- sexul (in 2) fara dragoste deosebita asociata lui e adeseori mai intens.
DETALIILE- nu ma intereseaza atat cat mi se spune ca ar trebui.
ISTORIA- este o materie scolara deosebit de arida.
TENTAŢIA- cea mai mare din aceasta clipa a vietii mele este sa imi procurez un catel, si stiu ca trebuie sa lupt cu tarie impotriva unei asemenea utopii.
GRESESC- ca nu economisesc mai asiduu pt a-mi cumpara o masina ca lumea.
DUREREA- este necesara pt a invata in mod mai eficient.
SUFERINTA- unui seaman ma impresioneaza si pot dezvolta compasiune fata de o persoana care sufera, desi nu pot dezvolta automat empatie fata de acea persoana deoarece eu nu am suferit cu adevarat niciodata si pur si simplu nu ma pot inchipui in locul acelei persoane, (activitate de imaginatie necesara dezvoltarii empatiei).
SINGURATATEA- a avut parte de o excesiva reclama negativa exagerata.
CE CONTEAZA- este sa fiu cat pot eu de sanatos cat mai mult timp posibil, chiar daca nu am motivatia de a ma lasa de fumat si de a ma apuca din nou de inot, si chiar daca nu imi voi crea ocazia sa calaresc (un cal adevarat) din nou vreodata.
VIATA- mea este o viata nesperat de obisnuita, desi unii imi spun din cand in cand ca lor nu li se pare ca este asa.
EU- admir deosebit de mult disciplina atletilor de performanta si a dansatorilor profesionisti.

Elemente de screening pt one-night stand-uri

Zau, azi m-am lasat convins de Razvan himself sa ma urnesc diseara din casa si sa ma duc la club, desi afara ploua, si nu am nici un chef de depus efortul de screening necesar oricarei socializari cu semeni necunoscuti. Vecinul cu cainele si cu prietenul manager petrolist s-a mutat, plecand catre o destinatie necunoscuta. M-am intalnit cu el in fata liftului acum vreo saptamana in timp ce impingea niste cutii de carton, si, desi i-am urat succes in viata, n-am indraznit sa-l intreb unde naiba pleaca si asta. Blocul s-a umplut in ultima vreme predominant de vecini de sex feminin de origini ruse si poloneze, care totusi nu se incadreaza in criteriile mele de socializare facila sau usor utilizabila in vreun fel, iar Bartek e mereu pe drumuri de cand si-a luat Audi, plus am aflat ca mai are si un copil, sau o fi incurcat cu unul sau cu una care are un copil, ca l-am prins intr-o zi pe post de baby sitter. Copilul era simpatic ce-i drept, parea chiar mai istet decat Bartek, insa eu personal nu doresc sa ma complic in halul asta, deoarece nu doresc sa risc sa ajung sa fiu si eu rugat sa ocup vreo pozitie temporara de baby-sitter, deoarece nici nu ma pricep ca lumea + asa ceva reprezinta o raspundere mult prea mare pe care nu ma simt motivat sa mi-o asum in clipa asta a vietii mele + chiar mi-e teama ca m-as putea atasa sufleteste de copil mai mult decat de tatal lui, mai ales ca in ultima vreme am remarcat ca am inceput din nou sa-mi doresc la nivel total utopic sa am un catel, si asa ceva ar fi prea de tot.

Tot Razvan himself ma tentase acum ceva vreme sa depun efortul de a compila in mod organizat elementele unui screening de baza necesar socializarii de tip one-night stand prin cluburi, ca eu le am scrise asa pe diverse biletele stranse de-a lungul timpului, auzite pe ici pe colo, majoritar de la diversi medici, care pot oferi informatii utile atunci cand sunt mai usor de tras de limba daca sunt intoxicati cu alcool, si deja efectuez aceste elemente in mod cvasi-automat, fara sa ma gandesc in mod special la ele.

In primul rand, e ff important ca screening-ul sa se efectueze asupra unei persoane cu alcoolemia mai mica de 1,8 la mie pt scandinavi sau 1,4 la mie pt asiatici, (2 la mie pt romani, si 1,2 per general grosso modo la femei), deoarece daca este efectuat peste aceasta limita nu mai foloseste la nimic, deoarece se va pierde siguranta starii de consensualitate, si asta este ff importanta pt mine personal din punct de vedere etic social, plus e importanta in ceea ce priveste evitarea riscului de a trebui sa efectuez eu personal ulterior cine stie ce manevre de resuscitare sau de prevenire a unui sevraj alcoolic, pana vine Salvarea, in caz ca s-ar intampla vreo complicatie a unei intoxicatii mai profunde cu alcool dupa iesirea din bar, cea mai frecventa fiind nu atat intrarea in coma alcoolica sau delirium tremens, ci pur si simplu in primul rand o disfunctie erectila total dezamagitoare, si apoi o stare de agresivitate neasteptata de care ar trebui sa fug cat mai rapid chiar daca m-as afla partial sau chiar total dezbracat, si totusi asa ceva nu e prea usor tolerabil.

Acest nivel de alcoolemie limita se poate estima ochiometric mai usor in cadrul barurilor care au pe undeva niste trepte, (minim vreo 2, preferabil 3), pt a putea observa daca persoana respectiva este cat de cat in stare sa urce si, preferabil, sa si coboare pe trepte, tinand intr-o mana, (preferabil cea nedominanta), un pahar plin de alcool fara a-i varsa continutul, totodata fiind in acelasi timp, capabil sa isi utilizeze cealalta mana, (preferabil cea dominanta), pentru gesturi de comunicare, nu numai pentru a-si mentine echilibrul.

In al doilea rand, trebuie sa ne uitam discret insa atent la trasaturile faciale ale persoanei de eventual interes, mai ales daca zambeste catre noi, si sa eliminam riscul cazierului, a carui prezenta se poate determina destul de usor observand urmatoarele elemente:

* tatuaje in forma de lacrima sau simboluri specifice legate de diverse gasti criminale, plasate pe obraz sau pe maini, (ca daca sunt in frunte, zau, nu mai e cazul, desi in legatura cu aceasta trebuie sa fim atenti a nu confunda un tatuaj cu punctul decorativ de tip bindi al popoarelor hinduse in caz ca sunt in drag), tinand cont si de faptul ca rusii nu isi pun tatuajele de criminali la vedere, ci adesea pe piept, cel mai frecvent un trandafir, asa ca daca e cineva interesat de a interactiona cu o persoana rusa, este bine sa aleaga una careia ii place sa danseze in baruri dezbracat pana la brau;

* buza de sus exagerat de subtire si stergerea santului naso-labial, care e mai dificil de observat la purtatorii de mustata, mai ales daca sunt deosebit de sexy, sau, fiind imbracati si in maieu alb fara maneci, ne pot distrage prin asemanarea cu Freddie Mercury, in cazul carora va trebui sa ne uitam mai atent daca au cumva ochii mai ingusti, (atentie, NU apropiati sau sasii), plus unghia mica a degetului mic anormal de mica (adica relativ la celelate, nu taiata scurt). In legatura cu ingustimea ochilor, daca totusi fusese ceva temporar si nu fix, si daca am apucat sa iesim din bar alaturi de acea persoana, si in decursul activitatilor ulterioare, observam ca au si dificultate de a inghiti ceva, in timp ce li se ingusteaza si ochii in vreun moment de pasiune neprotejat TOTAL nerecomandabil, este totusi recomandabil a nu ne atasa prea mult de acea persoana, deoarece este posibil sa decedeze in mai putin de 9 luni din cauza unei boli deosebit de rare numita Fazio-Londe, iar daca totusi reusesc sa inghita insa par oarecum cam surzi, pot supravietui ceva mai mult, mai ales daca le oferim suplimente de vitamina B2, (gasibila in special in alimentele ce contin aditivul E 101, deoarece cea naturala din lapte, ficatei, ciuperci, si migdale se distruge prea usor prin expunerea la lumina), deoarece poate au doar un sindrom Brown-Vialetto-Van Laere, si au o sansa mai buna sa apuce varsta de 35 de ani.

In cluburile gay urmeaza destul de rapid comunicarea prin gesturi de atingere, asa ca trebuie sa profitam de atinsul mainii eventualului partener de interes, deschizand totodata discutia pe tema deosebit de comuna a ghicitului in palma, ocazie cu care putem determina deosebit de usor atat din strangerea de mana initiala, cat si din aparenta muschilor mainii, cat si a sensibilitatii la o usoara ciupire de tip flirt, nu mai vorbesc din liniile din palma, intreg trecutul, prezentul, si viitorul acelei persoane, mai ales daca asimilam cu atentie bibliografia de examen de medic primar neurolog, desi cel mai bine ar fi sa avem un var sau un cunoscut care e medic neurolog si sa il luam cu noi la club, rugandu-l pe el sa ne ajute la aceasta faza, deoarece e cam greu de retinut atatea informatii. Eu personal ma uit rapid daca se vede vreun semn de atrofie musculara si daca ma strange prea tare de mana fara sa-mi dea drumul, ca atunci e clar ca nu va trebui sa ma indragostesc de acea persoana, plus desigur, daca e vorba doar de un one-night stand, totusi ar mai bine sa folosesc condom dublu, sau chiar mai bine sa evit total orice interactiune cu acea persoana, oricat de tare m-ar impresiona si tenta posibilitatea ideei de a recrea povestea operei Traviata, fie cu el, fie cu mine in rolul Violettei.

Urmand inevitabil si o scurta privire in ochi, (desigur preferabil sub durata de 8,2 secunde pt a evita riscul vreunei indragostiri la prima vedere), este bine de a utiliza ajutorul stroboscopului pt a determina eventuale asimetrii pupilare la reflexul luminos, din care, in ciuda inventiei penicilinei, este totusi inca posibil de a o intalni pe cea cauzata de neurosifilis, desi mai frecvente ar fi diverse leziuni cerebrale, si utilizarea de sedative barbiturice, si cu oamenii astia nu e bine sa ne incurcam. Daca are ambele pupile mici si cam fixe, ori e un utilizator activ de heroina sau alte opiate, ori va intra in coma fatala in cateva fractiuni de secunda, asa ca este mai bine a ne indeparta cat mai politicos si rapid posibil de langa el.

In rest, eu nu ma complic prea tare cu alte "profiluri psihologice", ca totusi intre persoanele gay exista un cod de eticheta sociala destul de larg respectat in ceea ce priveste situatiile de one-night stand, asa ca este rar de a intalni niste posibile complicatii severe de exceptie.






 

Azi e ziua unor tati ne-norvegieni (cea a celor norvegieni fiind abia duminica)

Martin Chemnitz, unul din tatii Formulei de la Concordia, care a consolidat luteranismul din punct de vedere doctrinar, implineste astazi 490 de ani.

Gail Borden, Jr, tatal biscuitilor cu proteine de carne utili pt exploratorii care trebuie sa care cu ei provizii de mancare concentrata pe distante lungi, pe care i-a numit biscuitii pemmican, (pemmican-ul inventat de indienii americani fiind alcatuit din proteine si grasimi, fara carbohidrati), si al laptelui condensat, s-a nascut in 1801.

Bernhard von Langenbeck, tatal rezidentiatului pt medici, ar fi implinit astazi frumoasa varsta de 202 ani daca nu ar fi decedat acum 125 de ani.

In 1811 s-a nascut intr-o regiune apartinand Ucrainei de azi scriitorul la un moment dat basarabean Alexandru Hajdeu, unul din tatii Academiei romane si tatal scriitorului, istoricului, politicianului, si filologului poliglot initial basarabean si ulterior moldovean roman Bogdan Petriceicu Hasdeu, (mama lui Bogdan fiind de origine lituaniana). Alexandru Hajdeu a fost si tatal altui fiu, Nicolae, insa acesta a decedat fara sa se stie exact cum intr-o inchisoare din St Petersburg. Alexandru Hajdeu nu a fost numai tata, ci a fost totodata si fiul lui Tadeu Hajdeu, un scriitor si traducator profesionist poliglot nascut in Polonia, (care a fugit insa din Polonia la 17 ani din cauza unor consecinte probabil neplacute insa misterioase ale unei aventuri amoroase, inrolandu-se in armata austriaca), si a fost totodata si fratele cuiva numit Boleslav, despre care nu se stie mare lucru, in afara de ca fusese probabil milos din fire, presupun deoarece Boleslav, desi inseamna "mare glorie", nu este totusi un nume deosebit de cunoscut in lumea mai larga. Alexandru Hajdeu a mai fost si bunicul scriitoarei de limba franceza Iulia Hasdeu, insa nu cred ca a apucat sa o cunoasca personal pe aceasta nepoata, deoarece la vremea nasterii ei in Bucuresti, Alexandru era batran, sarac si bolnav la Hotin, in Ucraina de azi, (si anterior in ordine inversa in URSS, Romania, rep democratica Moldova, guvernoratul Basarabia al imperiului rus, imperiul austro-ungar, imperiul otoman, regatul federal comunitar de tip commonwealth polonezo-lituanian, regatul polonez, principalitatea Moldova, etc.), nemaiavand decat 3 ani de trait si nefiind vizitat in ultimii lui ani de viata decat de acel frate milos al lui, Boleslav, care a apucat sa comunice cu fiul Bogdan despre ultimele zile ale tatalui lui abia cand nepoata Iulia avea deja 9 ani, iar Alexandru murise deja cu 6 ani in urma.

In 1818, s-a nascut tatal ilegitim al lui Paulinette, Ivan Sergheievici Turgheniev.

Iar acum 180 de ani s-a nascut tatal romanelor cu detectivi atat de placute mie personal, dl Emile Gaboriau, care l-a adus pe scena lumii in 1866 pe dl detectiv Lecoq, care nu era numai simplu detectiv ci si ofiter al Sigurantei franceze, care ar fi si astazi ff larg popular in lume daca nu ar fi aparut dl Sherlock Holmes in 1887, plus, o data cu diversificarea profesiilor in societate, si dl James Bond in 1953, francezii facand greseala de a-i prezenta pe detectivii lor de dupa dl Lecoq ca pe niste persoane supraponderale, in general ne-sexy, plus deja casatorite, deci per total cvasi-inabordabile pt imaginatia inflacarata a publicului larg.



 

Oarecum eu, azi

http://www.newyorker.com/online/blogs/books/2012/11/suitcase-a-poem-by-james-longenbach.html

 
 

Leapsa bicolora

Deoarece afara ploua si nu prea am chef sa ma duc unde trebuie, din click in click am ajuns pe un blog cu titlul intrigant "Mort la datorie" unde am gasit o leapsa noua ! O invit in mod special pe Minnie, ca am impresia, nu stiu de ce, ca si acolo unde e ea ploua astazi, plus stiu ca ei ii plac lepsele, desi nu stiu daca poate nu a mai intalnit-o deja pe aceasta. (Rog celelalte persoane pasionate de lepse sa nu se simta jignite ca nu le-am invitat in mod expres si pe ele, dar zau, azi nu stiu de ce am avut chef de un singur invitat despre care am avut impresia ca este plouat in mod similar ca si mine, adica cu apa din Marea Nordului, plus este total OK sa preia oricine aceasta leapsa.)

Zodia: balanta (dar m-am nascut prematur, asa ca probabil trebuia sa fiu altceva) + maimuta de metal (si asta as fi fost chiar si daca ma nasteam la termen)
As vrea: sa fiu mai disciplinat (cu mine insumi)
Pastrez : amintiri
Mi-as fi dorit: sa fiu mai putin indolent 
Nu-mi place: sa ma simt stressat
Ma tem: de animalele salbatice
Aud: masini planand pe apa (in clipa asta) 
Imi pare rau: ca nu am fost un fiu mai bun
Imi place: sa citesc diverse (niciodata ce ar trebui sau mi-ar fi realmente util) 
Nu sunt: indeajuns de bine coordonat si de disciplinat pt a fi reusit intr-o cariera de dansator profesionist 
Dansez: extraordinar de rar, chiar evit
Niciodata: nu mi-a placut sa ma vait, desi am facut-o de cateva ori, si ma simt extraordinar de vinovat din cauza asta
Par (pilozitatea nu aparenta): saten inchis, fir subtire, usor ondulat natural  
Plang: numai daca ma gandesc la bunica mea (in ultimii ani, de cand am trecut de 22 de ani si am plans ultima oara din alte motive)
Nu sunt intotdeauna: pregatit
Nu-mi place la mine: ca nu am anduranta, e si o chestie de lipsa de antrenament 
Ma enerveaza: sa ma simt obligat sa ma explic 
Sunt confuz/a: daca e liniste prea mare in jur, ma concentrez mai bine daca sunt inconjurat de vacarm 
Ma simt in siguranta: aproape tot timpul, insa eu evit cu mare asiduitate situatiile posibil riscante 
Am nevoie: sa vad obiecte autentic frumoase din cand in cand 
Ar trebui: sa fiu mai constiincios fata de mine insumi


 

Go, Obama !

Eu, in administratiile anterioare pre-Obama mai recente, am tinut cu GW Bush, asa ca aceasta preferinta nu e legata de preferinta mea personala fata de ideologia partidului Democrat vs cel Republican, e pur si simplu o preferinta personala. Am tinut cu Obama si in decursul alegerilor din 2008, desi atunci consideram expertiza lui Obama mai slaba decat cea a lui McCain in ceea ce priveste politica externa, si chiar aveam dubii in legatura cu propria lui competenta mai generala pt o asemenea pozitie, am considerat ca a dat dovada de o prudenta usor exagerata, daca nu chiar o pozitie oarecum submisiva, alegandu-l pe Biden ca vice-presedinte, insa efectiv am fost super-super dezamagit de decizia lui McCain de a o accepta pe Sarah Palin drept candidat la vice-presedintie, si chiar am fost la limita de a-mi formula parerea ca McCain efectiv nu dorea sa devina presedinte si si-a sabotat singur propriile sanse cu aceasta alegere.

Intre timp, Obama a dovedit ca, desi oarecum sontac sontac si mai mult sub presiune, este totusi indeajuns de constiincios pt a putea invata "on the job", plus il consider pe Romney subcompetent, iar pe vice-presedintele lui total neglijabil, ales mai mult pt calitatile lui de "pretty boy" decat pt altceva anume, plus sunt deosebit de satisfacut de performanta autentic sarguincioasa a d-nei Hillary Clinton in pozitia de secretar de stat, desi intial avusesem ceva dubii si fata de dansa ca posibil demn urmas al d-nei Condoleeza Rice.

Asa ca, "Go, Obama !" Chiar cred ca are, de altfel, sanse destul de bune, desi mass-media plus sondajele prezinta aceste alegeri ca fiind deosebit de palpitant de stranse, chiar "la limita".

 

Un parlamentar onest

sotia dansului, d-na Eleanora Hamilton,

un portret din tinerete, calare,

si cel mai recent mostenitor al lui, (viitorul al 19-lea conte de Eglinton si al 7-lea conte de Winton),

L-am ales ca exemplu pozitiv pe dl Hugh Montgomerie, cel de-al 12-lea conte de Eglinton, (prezentat in tabloul din prima fotografie), a carui aniversare de nastere este sarbatorita astazi, 5 noiembrie, deoarece am fost placut impresionat de activitatile lui de a rezolva o problema practica importanta pt locuitorii intregului judet de unde provenea dansul, nu numai pt cei din circumscriptia electorala care il alesesera pt reprezentarea intereselor lor in Parlament, presupun indiferent de daca erau simpatizanti Whig ca dansul, sau erau simpatizanti Tory, sau chiar independenti sau nedecisi. In plus, dansul a fost un patriot activ si in politica externa, aparand interesele Marii Britanii in timpul razboiului de independenta al Statelor Unite ale Americii, si a avut si inclinatii artistice muzicale, stiind sa cante la violoncel si compunand diverse melodii larg populare, (dintre care cea mai cunoscuta este Fetele din Ayrshire), interes artistic pt care a fost admirat de insusi dl Thomas Arne, (compozitorul melodiei binecunoscutului cantec patriotic Rule, Britannia si a unei versiuni timpurii a cantecului viitor imn al Marii Britanii God Save the Queen), care a dedicat chiar unele din compozitiile lui proprii acestui parlamentar onest si talentat. Totodata, dansul si-a mentinut loialitatea pt partidul politic ales, mai ales ca partidul de opozitie Tory trecea printr-o perioada dificila, dezmembrandu-se in diferite factiuni, cu unii membri, (cei mai inteligenti si talentati politic de altfel, se pare), defectand la partidul Whig insa autointitulandu-se "Whig independenti", pt ca ulterior sa poata contribui in mod util la reorganizarea partidului Tory intr-o versiune mai moderna si stabila, in mers concordant cu pasul vremurilor respective, si starea economiei nationale si internationale, desi unii din ei fusesera desigur criticati de jurnalistii vremii. Dl Hugh Montgomerie a fost un moderat, nebagand in seama extremistii de la acea vreme, dintre care unii erau poate inca nostalgici dupa vremea de aur, insa si de grea mostenire, a influentei familiei mai autocratice Stuart, iar altii, probabil cei mai dezamagiti, de-a dreptul anarhisti, unii chiar poate asa ca Guy Fawkes mai devreme, (a carui condamnare este sarbatorita, drept amintire, pana in zilele noastre, chiar azi).

Problema principala la acea vreme era innamolirea raului Clyde, drept care vapoarele nu puteau circula ca lumea pana la Glasgow. Cel de-al 12-lea conte de Eglinton si-a dedicat o mare parte din cariera lui parlamentara rezolvarii acestei probleme pt a imbunatati atat conditiile de trai ale oamenilor de acolo, cat si economia intregului judet. Desi unii ecologisti ai vremii or fi fost impotriva drenarii, deoarece considerau sedimentele aluviale protectoare pt fertilitatea agriculturala si pomicola din jur, si verdeata utila unui mediu natural bine oxigenat si sanatos, dl Hugh Montgomerie se uita indraznet catre viitorul judetului sau, si isi dadea seama de mersul inexorabil al economiei catre industrializare, constructii si trafic de nave, comert international si globalitate. A promovat si chiar a contribuit din banii lui personali la construirea canalelor Glasgow, Paisley, si Ardrossan, si, desi nu a reusit sa le finanteze pe toate, si nu a reusit sa-si indeplineasca visul ca "Ardrossan sa devina pt Glasgow ce este Liverpool pt Manchester", a reusit totusi sa duca la bun sfarsit canalul Paisley, intre Johnstone si Glasgow. A contribuit totodata si la dezvoltarea portului Ardrossan, si a reconstruit in aceeasi vreme si castelul familiei de la Eglinton, care fusese distrus de foc, reconstruit, si iar daramat mai devreme, din cauza costurilor excesive de intretinere plus probabil, se zvoneste, si din cauza ca fusese blestemat de o persoana de origine etnica si culturala rroma sa nu reuseasca sa treaca niciodata intreg din mana vreunui proprietar in mana vreunui mostenitor al sau. Din pacate, se pare ca blestemul rrom a tinut si in continuare, deoarece acel castel a mai fost aproape total demolat inca o data si la inceputul secolului XX, iar ulterior, cand s-a incercat macar recuperarea gradinilor, prin anii 70, s-a mai decis inca o data sa se darame si ce mai ramasese din el in afara de un turn si o fatada.