BISG

torsdag den 24. februar 2011

Sense of hearing

Complicat de descris.

Evident, scartaitul cretei pe tabla imi da si mie fiori reci neplacuti pe sira spinarii ca mai tuturor, cred.

Nu suport vocile stridente si rastite la femei, efectiv simt ca fac ulcer de stres pe loc cand aud una ca asta. Prefer vocile joase, mai ragusite, desi nu exagerat, nu neaparat in tonalitatea bas, poate bariton, tenorii aproape de loc (cu oarecare exceptii mai talentate, foarte putine si alea); la cantarete prefer contra-alto.

Imi place vocea lui Diane Rehm la National Public Radio, imi cam plac vocile aproape tuturor comentatorilor de la NPR de altfel. Nu mai tin minte vocile de la Vocea Americii sau BBC de pe vremea lui Ceausescu, eram oricum cam mic pe vremea aia si nu prea ascultam asa de atent la astea, desi existau la noi in casa seara. Vag tin minte parca o emisiune de radio de pe vremea lui Ceausescu, "Noapte buna copii", cred ca mi-o punea tata aproape in fiecare seara pe cand aveam vreo 5-6 ani si imi placea vocea prezentatoarei, dar mai ales pentru ca eram nerabdator sa inceapa povestea; parca povestile in sine erau citite de diversi crainici, atat barbati cat si femei. Poate tine cineva minte mai bine decat mine cum era radioul pe vremea lui Ceausescu.

Vocea lui D. ma incanta, tonalitatea, accentul, tot. Pacat ca nu vorbeste prea mult, dar am reusit totusi la date nr. 2 sa il fac sa reactioneze ceva mai mult, mai ales cand imi povestea despre familia lui si despre relatiile lui cu cei de la servici. Am sa ma straduiesc in continuare sa gasesc subiecte de interes afectiv pentru el, nu ca m-ar interesa continutul prea mult (desi e si ala important in ceea ce priveste unele pareri din categorii mai esentiale, dar despre astea m-am lamurit deja si sunt de acord cu el in multe privinte, in afara de aceea ca el considera ca creativitatea poate fi cultivata intr-un om, in timp ce eu sunt de parere ca ori te nasti cu ea, ori nu ai nici o sansa sa o capeti), dar ca sa-l fac sa-mi vorbeasca timp mai indelungat. Eu am avut intentia sa il rog odata sa inceapa sa imi vorbeasca direct in italiana, chiar daca nu intelegeam nimic, pentru ca eram sigur ca mi-ar fi placut foarte mult, si, poate ca si voiam sa-i capturez accentul ca sa pot sa il imit mai usor ulterior, daca este cazul, bineinteles, ca sa ii fac placere la randul meu. Dar atunci cand l-am rugat, chiar de la primul date sau chiar pe skype, nu mai tin minte, sa imi zica ceva in italiana, s-a cam jenat, a ezitat, si am lasat-o balta. Dar precis ca am sa reiau aceasta initiativa in viitor, daca, bineinteles, va exista si date nr. 3. Eu nu am fost mai niciodata inainte in pozitia de a fi cel care seduce, am preferat de fapt sa fiu cel sedus decat cel seducator mai intotdeauna pana acum, dar aici vad ca e nevoie de efort considerabil si, deoarece cred ca merita, trebuie sa invat sa-mi rafinez si aceasta tehnica a seductiei, cam atrofiata la mine in acest moment, prin nepractica. Daca tot am ajuns la concluzia ca am talent la imitat accente, de ce sa nu profit de el si in folosul meu ?!

Eu sunt afon si nu am "ureche muzicala", deci nu am o perceptie foarte rafinata a diferitelor genuri muzicale, nu pot sa-mi dau seama niciodata, de exemplu, daca o orchestra suna mai bine decat alta cand interpreteaza aceeasi piesa muzicala.

Dintre sunetele emise de diferite instrumente muzicale, cred ca imi place cimpoiul scotian cel mai mult.

Imi place sa aud fosnetul marii; aici in Norvegia a inceput de la un timp sa imi placa sa aud si vantul ala puternic care se aude ca o haita de lupi urland la ferestre uneori, si care la inceput ma speria de-a dreptul.

Concluzia mea este, deci, ca sunt cam surd fata de muzica, dar am "ureche" pentru voci omenesti, si am inceput incet-incet sa ma obisnuiesc si cu clima din regiunea mea din Norvegia. Deci am destule motive realiste de optimism.

Sense of touch

Aici da, intr-adevar am preferinte clare !

Imi place sa pipai ceva care se simte catifelat sub degete, desi nu strict catifeaua ca stofa, exista unele materiale de canadiana care sunt mai catifelate, dar nu stiu cum se cheama, si mai exista si polar fleece la imbracamintea sport, care imi place de asemenea foarte mult.

Imi place sa pipai pielea naturala la serviete, pantofi, cizme, portofele. Prefer pielea de vitel, dar si aia de vaca e OK. Am avut ocazia odata sa pipaiesc o poseta din piele de sarpe si mi-a placut, nu am avut niciodata ocazia sa pipaiesc piele de crocodil, dar as fi curios despre ea.

Imi place extraordinar parul, tot felul de par, cel uman poate sa fie matasos sau aspru, dar nu ma pot abtine sa nu il mangai de cate ori am ocazia. Exista bineinteles si marochinaria pony-skin, pe care nu as cumpara-o pentru mine, dar mi-ar place sa o mangai daca pot. Toata viata mi-am dorit sa pot atinge o data un cal Clydesdale (ca cei de la Anheuser-Busch.) Imi plac toti caii in general, dar nu am prea avut ocazia sa ii ating personal de foarte multe ori. Si tata mi-a zis odata ca lui ii plac caii in general ca animale, mai mult decat cainii, de exemplu, desi mi-a povestit ca a cazut odata de pe un cal cand a incercat sa il calareasca deseuat cand avea vreo 14 ani. Tot cam la vremea aia, poate putin mai devreme, mi-a povestit ca l-a muscat odata destul de serios un caine din curtea lor, fara warning, si fara un motiv anume. Bunicul patern l-a impuscat pe loc.

Imi place lana naturala, cashmirul mai ales, merinos mult mai putin, angora imi place sa o privesc dar nu neaparat sa o ating. Despre matase nu sunt prea sigur, uneori imi place oarecum, alteori ma plictiseste.

Dintre blanuri, nu am avut ocazia sa pipai prea multe, bunica mea paterna care a murit de destul de mult timp avea un guler format dintr-o vulpe intreaga si imi placea sa ma joc cu el cand eram mic. Nu imi place astrahanul chiar atat de mult, desi este si el destul de catifelat, dar nu stiu de ce nu ma atrage. Nurca, vizon nu imi plac. As fi curios despre blana de urs si de lup, am fantezia despre ele ca mi-ar place. Am avut o data ocazia sa ating un ren cand am fost in Laponia cu parintii mei cand eram mai mic. Mi-a placut si ala foarte mult, si prin extensie ma gandesc ca si elanul nu are de ce sa imi displaca.

Fildesul este OK, desi nu printre preferatele mele, mi se pare cumva prea alunecos si rece. Perlele imi plac mai mult decat fildesul la atins, pentru ca mi se par cumva mai calde, dar nici ele nu ma excita prea tare.

Dintre stanci prefer, evident, granitul. Marmura ma cam lasa rece. Imi plac si unele pietre de langa rauri; nu am fost niciodata indemanatec la aruncatul pietrelor in apa ca sa reusesc sa le fac sa ricoseze.

Otelul este preferatul meu dintre toate materialele de constructie. Caramizile asa si asa. Nu-mi prea plac peretii zgrunturosi in interior design intotdeauna, desi am niste fantezii placute in legatura cu ei, totusi cred ca prefer smooth. Despre nisip am sentimente mixte. Prea mult ma agaseaza. Nu stiu daca am preferinte clare intre cel fin sau cel mai granular.

Hartia imi e indiferenta la atins. Cartonul imi place o idee mai mult, dar nu simt neaparat nevoia sa il am mereu in jur.

La mobile imi place lemnul de cires si poate stejar, nu prea stiu diferite tipuri de lemnuri de mobile, nu ma pricep de loc la tamplarie, nici nu am un interes deosebit in asa ceva.

Pe moment nu imi vine nimic altceva in minte, dar daca ma gandesc la ceva sau daca imi sugereaza cineva ceva, am sa revin.

Sense of smell

Am deschis acest subiect pornind de la unul din Debaraua lui Vlad in care mi-a facut placere sa cotrobaiesc ieri. Am vrut initial sa ii raspund chiar acolo, dar mi-am dat seama ca raspunsul ar fi prea lung si ar risca sa ii agaseze in mod serios pe ceilalti cititori deja agasati de comentariile mele de pe acel blog si nu vreau sa-i gonesc pe comentatorii lui Vlad (decat, recunosc, poate doar pe unii dintre ei, relativ putini, care mi se par mai "periculosi" dpdv educational cand raspandesc misinformatii sub guise de opinii cu ton de sentinta experta, desi habar nu au despre ce vorbesc si nu si-au facut nici lectiile inainte de a posta.)

M-am gandit serios la intrebarea lui Vlad care era "ce mirosuri preferati ?"

In general, am ajuns la concluzia ca am impresia ca prefer sa nu imi miroasa a nimic.

Imi plac unele flori (care sunt chiar natural aromate), dar nu imi place sa le miros (sa-mi bag nasul in ele, adica, cum am vazut ca fac altii/altele in mod aproape compulsiv.) Daca as fi absolut nevoit sa aleg un miros de floare anume preferat, cred ca ar fi freziile. Am mirosit odata niste geluri de dus cu acest miros si tin minte ca a fost OK.

Dintre parfumurile pentru fete imi plac precis 3: Anais de Cacharel, si Allure, mai intai, si Mademoiselle, pe locul doi, de Chanel. Dintre apele de colonie pentru barbati, cred ca prefer Brut Classic, desi nu prea folosesc. (In general nu prea imi place sa simt ca cineva care sta langa mine s-a parfumat prea tare, o nuanta, un hint, o amintire doar e OK.)

Cunosc mirosul cartilor vechi si, cand eram mai tanar, imi placea, nu insa si in ultima vreme, de cativa ani buni, cel putin 5. Nici in trecut nu il cautam in mod special, dar ma bucuram daca il intalneam din intamplare.

Uneori imi place cum miros cauciucele noi de la rotile de masina, si, mai rar, mirosul de piele noua emanat de scaunele de masini, dar rar.

Nu tin minte daca vreodata a existat o mancare care sa ma atraga prin miros. Daca s-ar fi intamplat asa ceva, precis as fi tinut minte si as fi putut si eu sa fiu in stare sa raspund ceva la una din intrebarile esentiale cheie ale lui D. catre mine (si acum ma simt ca am picat acel examen in fata lui, desi el a incercat sa ma linisteasca in privinta asta.)

Nu imi plac cum miros femeile decat uneori cele relativ tinere (18-24 max.) si asta ma face sa ma simt uncomfortable, deoarece nu imi place ideea de a fi cumva atras de juvenile, e un tabu self impus destul de serios pentru mine. (Nu stiu sau nu mai tin minte de cand eram poate in liceu si eu despre varstele mai tinere de 18 ani, mai mult ca sigur ca am uitat tot din cauza acelui tabu.)

La barbati live nu imi place sa simt decat max. un foarte vag hint, cum am mai zis, si ala doar daca este inevitabil.

Nu mai tin minte cand am tinut in brate ultima oara un bebelus, stiu ca mamele nu se pot opri din a-si mirosi bebelusii, cred ca e natural, dar eu nu tin minte acel miros si nu stiu daca mi-a placut sau nu cand am tinut in brate un bebelus vreodata.

Dintre fructe, poate imi place mai mult cum miros uneori portocalele, capsunile destul de rar.

Tin minte si mirosul de brad, desi nu am mai avut de mult brad in casa de Craciun (nici la mine, nici la parintii mei.) Parca ala e destul de OK. Nu mai tin minte mirosul de mesteceni exact, dar am fantezia ca mi-ar place si ala daca l-as reintalni vreodata.

Mai important decat toate, nu stiu inca cum miroase D. natural, desi, evident, imi doresc sa aflu cat de curand posibil. Nu imi pot imagina posibilitatea ca ar putea fi cumva un turn-off pentru mine.

Mi-a venit acum ideea de a-mi observa simturile unul cate unul si de a descrie preferintele mele in acest sens pentru fiecare in parte. Poate ca asa am sa ajung sa ma (re)cunosc mai bine. Sunt sigur ca m-am schimbat cumva de cand sunt in Norvegia. De exemplu mananc mai putin decat in Romania (am si slabit deja vreo 4 kilograme probabil, nu m-am cantarit exact, doar dupa haine. Mananc mai multe mere, de asemenea, sunt unele roz-portocalii care imi plac mai mult de pe aici, cred ca se cheama Pink Lady. Mai mananc si mai multe iaurturi sau cottage cheese, iar carne mult mai putin decat in Romania.)

Daca vreodata voi avea vizitatori pe acest blog, eu as fi bucuros sa aflu si despre preferintele lor sub toate cele 5 simturi. Poate asa o sa-mi vina si mie idei noi de incercat.

Daca gasesc ceva interesant despre simturile omenesti am sa revin si am sa adaug linkuri.

onsdag den 23. februar 2011

Jules Verne- autorul preferat al copilariei mele- de ce

Mie mi-a placut foarte mult Jules Verne in copilarie mai mult decat Karl May sau Jack London deoarece imi starnea mai mult fantezia, si eu duc mare lipsa de asa ceva alaturi de creativitate, o alta trasatura pe care o admir la altii, dar care mie imi lipseste cu desavarsire.

Un fan-club Jules Verne din Romania sustinut de un timisorean (pai se putea altfel ? nu stiu de ce, dar de cand am blog numai peste timisoreni interesanti si simpatici dau, cred ca Sauvage i-a mai desteptat in ultima vreme) prezentat aici: http://www.adevarul.ro/cultura/colectiile_adevarul/Timisoara-Pasiune_pentru_Jules_Verne_0_185981919.html#commentsPage-1

Nume

Numele de familie cel mai des intalnite in Norvegia sunt derivate din substantivele "padure", "stanca", "gradina", "urs", si cateva derivate care inseamna "fiul lui...", de exemplu, pentru ultima categorie, cel mai des intalnit nume in Norvegia este, evident, Hansen= fiul lui Hans. De la 1 la 12 ca popularitate sunt numai nume astfel compuse (fiul lui...). Pe locul 13 apare Berg= stanca, piatra, dupa el Haugen= movilita, si apoi Hagen= gradina.

Numele de botez pot fi uneori ceva mai ciudate (exemple baieti: Dag, Eivind, Kåre, fete: Bente, Gro, Ingunn, Reidun). In ceea ce priveste numele de botez mai frecvent alese pentru bebelusii care se nasc in zilele noastre, Norvegia in general urmeaza trendurile din Suedia. Se spune ca daca vrei sa stii dinainte ce va fi popular in Norvegia, trebuie sa te uiti la listele de top suedeze. A existat o traditie veche in Norvegia de a da nume multe copiilor (numele parintilor, bunicilor, unchilor si a altor stramosi de acelasi sex din familia respectiva.)

In zilele noastre este din ce in ce mai popular ca sotiile sa isi pastreze numele de fata dupa casatorie, iar copii rezultati vor avea numele de famile compus= nume tata+ nume mama. Nu se stie cum se vor descurca generatiile viitoare daca vor sa urmeze aceeasi regula.

Deoarece in Oslo sunt multi imigranti, numele cel mai frecvent pus la bebelusii baieti nascuti in 2008 acolo a fost Mohammad.

Nu pot sa rezist sa nu postez link si la imnul italian (unul dintre imnurile mele preferate de dinainte, nu numai de acum), deoarece cred ca si imnurile nationale reprezinta intr-un fel un gen de nume: http://www.youtube.com/watch?v=KwVSTXn5ghw

Hai, ca sa nu se supere si managerii francezi si sa-i dea odata afara pe indieni si sa-i faca si viata mai usoara si lui D. la serviciu, si imnul francez: http://www.youtube.com/watch?v=IHuvnGNKcnc&feature=related

(V-am mai zis eu pe undeva, prin Accente, ca fusesem odata interesat de diplomatie !)

-----------------------------------------------------------------------------------------

Help !

Maine dau oralul de tredje nivå (nivel 3) la limba norvegiana. Nu mai pot de frica si inca nu mi-am pregatit temele din care examinatorii imi vor trage subiectele despre care vom vorbi. A trebuit sa propun eu 2 texte despre societatea din Norvegia si 2 despre oameni individuali de origine Norvegiana, si examinatorii vor lua unul din astea maine si ma vor pune sa vorbesc despre el (unul pt. fiecare subiect). In plus, vom mai juca si o improvizatie.

Pentru tema despre oameni norvegieni, eu am propus 2 texte: unul despre pictorul Edvard Munch si al doilea despre exploratorul Fridtjof Nansen . Nu am citit nici pana acum textele din carte si nici cescrie pe wikipedia despre ei. Cand i-am povestit lui Hades ce subiecte mi-am ales, el a zis ca are acasa o biografie scurta despre Munch pe care o sa mi-o aduca, chiar daca va fi prea tarziu pentru examen, mie imi place foarte mult sa citesc biografii despre artisti. Hades m-a intrebat daca stiam ce Munch fusese bolnav psihic, i-am zis ca da, si apoi l-am intrebat daca Munch a fost vreodata casatorit (asta chiar ca nu stiam), el a zis ca nu. Eu am incercat apoi sa-l intreb de ce se face oare ca picturile lui Munch sunt atat de des furate din muzee, dar nu cred ca stia raspunsul sau nu a inteles prea bine ce l-am intrebat. Aici multe lucruri interesante despre furatul operelor de arta in general: http://en.wikipedia.org/wiki/Art_theft . Si unul din filmele preferate ale lui I.(NZ): http://www.imdb.com/title/tt0060522/ . Despre Nansen nu am avut cu cine sa discut la serviciu, va trebui sa invat singur diseara acasa.

Cine stie ceva interesant despre Munch sau Nansen, zice-ti si mie ca sa iau nota buna maine la oral !

In drag

I.(NZ) mi-a povestit odata ca a vazut la New York Lacul Lebedelor in drag (balerini barbati imbracati in balerine). Nu i-a placut, dar ei nu-i prea place baletul in general, doar opera si teatrul. A vazut-o, de exemplu, pe sora lui Jake, pe Maggie Gyllenhaal, live la teatru in Brooklyn, New York in Homebody/Kabul si mi-a zis ca nu o sa uite niciodata prestatia ei actoriceasca in piesa aceea. Sunt un pic invidios pe I. din cauza asta. Mi-a mai povestit cum e la Met Opera, au niste ecrane pe spatele fiecarui scaun de unde poti sa urmaresti libretul operei tradus in engleza. Si aproape toata lumea se imbraca elegant ca sa mearga la opera in New York. Mi-a zis ca in Auckland nu e asa, toti sunt in blugi si T-shirt-uri. Ea, cand s-a dus recent, a fost foarte dezamagita din cauza asta ca isi cumparase o rochie speciala pentru seara aceea.

Eu am vazut cateva poze cu D. in drag. Nu prea mi-au placut. Oricum, era o incercare "amatoriceasca" facuta spontan la un party. Rezultatul era mai degraba carnavalesc. Si mie, de cand am mai crescut, nu prea imi place la circ. Chiar l-am intrebat, atunci cand vorbeam despre calitatile de buni lideri manageri, daca lui ii place sa se imagineze in dresor si, spre multumirea mea, mi-a zis ca nici lui nu prea ii place la circ si ca nici nu i-ar place rolul de dresor oricum. Despre alte preferinte de animale dresate sau nu nu am mai vorbit, cred ca o sa-l intreb data viitoare, daca, bineinteles, acea ocazie va exista (nici acum nu stiu inca.) Mie, cand eram mic, dintre toate animalele imi placeau lenesul si okapi-ul. In general sunt un dog-man, dar nu am avut niciodata caine, nu m-a lasat mama cand eram mic, iar mai tarziu mi-am dat seama ca nu ar avea cine sa aiba grija de el in mod corect. Nici D. nu are caine (nici aici, nici in Italia.)

Eu personal nu am inclinatie spre transvestitism, dar sper ca ati vazut excelentul film, Ma Vie En Rose despre un baietel caruia ii place sa se imbrace in haine de fata (r. Alain Berliner, care a mai regizat si alt film frumos cu Demi Moore, Passion of Mind, in care Demi Moore joaca rolul a doua femei cu vieti total diferite care se viseaza una pe cealalta, viseaza ca isi traiesc viata celeilate).

Accente

Un detaliu, accent, amanunt despre numele lui D.- atunci cand, la primul date, i l-am rostit prima oara, s-a oprit in loc, a ciulit chiar urechile (aproape literal, chiar asa i s-a miscat capul), a stat o clipa, si apoi a zis incet si destul de emotionat, cu vocea chiar putin tremuratoare: "multumesc foarte mult, de mult nu imi mai auzisem numele rostit in asa fel de cand sunt in Norvegia, adica exact corect, ca la mine acasa". Fenomenul ciulirii urechilor si opritului in loc pentru o secunda (exact ca un pointer la arret) s-a repetat cand i-am rostit numele a doua oara la date nr. 2, spre sfarsit, cand ne pregateam de plecare.

Eu imbib accentele din jurul meu, tind sa le imit destul de bine, uneori mai adaug si fantezii de-ale mele despre cum mi s-ar parea ca ar suna mai bine si mai corect fata de limba si persoana respectiva cu care conversez, cred ca este un fel de talent de al meu in ceea ce priveste limbile straine. Am sa ma straduiesc foarte mult in continuare sa nu-l dezamagesc in aceasta privinta pe D. Cu Trond, O., si la serviciu folosesc "R"-ul graseiat destul de mult, am impresia ca asta va fi stilul meu profesional local-regional de acum inainte. Lui O. ii place, Trond nu a comentat nici o data despre asta, la serviciu colegii continua sa depuna destul de mult efort ca sa inteleaga ce spun cand vorbesc, doar Managerul am impresia ca ma intelege din ce in ce mai bine. Mai e si E., un alt manager, care are o atitudine destul de bland-protectoare si rabdatoare fata de mine, asa e si in relatia lui cu mai toti de altfel, si imi place sa vorbesc cu el si ii ofer R-ul graseiat cat mai seductiv posibil in conversatiile mele cu el. E clar ca ma simt mult mai relaxat cand ma stradui sa vorbesc limba norvegiana si interlocutorul este barbat, cred ca e ceva neurologic despre afinitati pre-existente si pre-determinate genetic la baza.

-------------------------------------------------

Dau un copy-paste acum de pe un comment facut pe blogul lui Vlad (vad ca inca blogurile noastre nu sunt citite de cititori comuni, deci cred ca nu voi deveni plictisitor):

Vlad (# 55), la mine la serviciu eu sunt considerat “specialistul” in multiculturalism ! Toate dosarele de "straini" imi sunt atribuite mie spre rezolvare ! Azi am aflat ca o sa-mi dea cazul d-nei Mao, (numele de cod al unei informatoare din RP China). Eu, la sedinta, i-am prevenit ca pe chinezeste nu stiu decat sa spun “Te iubesc” si “Multumesc”, sa nu se astepte la mai multe minuni de la mine !
Imparateasa Bizantului mi-a zis ca asta cu “Te iubesc” trebuie sa o invat precis si pe ea. Eu i-am zis ca “desigur oricand”, dar ma uitam cu coada ochiului sa vad daca nu cumva ma auzise Managerul care e indragostit de Imparateasa facand astfel de promisiuni, ca nu vreau sa-mi stric relatia mea buna cu el pe care tocmai am inceput sa mi-o cladesc.

---------------------------------------------

A propos de limba chineza, cand eram prin anul I de facultate, nu stiu de ce m-a apucat o curiozate despre ea (ca, de altfel, mai tarziu in anul II, despre limba italiana), si m-am inscris la niste cursuri de chineza din Bucuresti. Profesorul fusese odata pe vremuri atasat militar in China, eu eram tare curios despre viata lui si experienta lui in China (ce mai, ma credeam interesat, pe vremea aia, ba chiar si expert in Foreign Policy, visam la posturi diplomatice, etc....LOL!). Dar el ne batea la cap cu diverse accente, diversele muzicalitati caracteristice limbii chineze, si nu parea ca reuseste sa ne explice despre ele in mod interesant astfel inca sa intelegem si noi mai bine, ne facea doar liste seci de scheme si insira diverse cuvinte si simboluri in tabele. Chineza pentru mine intr-adevar ! M-am lasat, nu dupa multa vreme, mai ales ca profesorul, misinterpretand interesul si curiozitatea mea pentru cultura chinezeasca si relatiile dintre China si Romania dpdv istoric despre care eu tot ii puneam intrebari, incepuse sa-mi dea telefoane acasa ca sa-mi ceara dates. Eu am mai zis, din punct de vedere principial incerc sa mentin foarte foarte stricte boundaries cand e vorba de relatiile cu profesorii si trainerii mei, si asa i-as sfatui si pe toti ceilalti sa o faca, desi stiu ca este poate mai greu/complicat sa-i refuzi decat sa-i seduci. In anul II, italiana am incercat sa o invat singur, dar si de acest fel de invatat m-am plictisit si m-am lasat dupa vreo 8 lectii. Acum imi cam pare rau ca nu am perseverat cu italiana, as vrea sa stiu mai multe cuvinte. Ei, ma gandesc, mai bine, de fapt, mai putine, insa rostite corect.

Lacan&Co.

Mi-am dat seama de ce nu imi place in fond blogul lui Lacan. Pur si simplu am descoperit ca ii plac pisicile. Nu mai vorbesc ca textele continute in el sunt atat de anoste si plictisitoare si lipsite de orice sens sau de macar ceva muzicalitate, de, literal, iti vine sa le culegi cumva dintre copertile alea surprinzator de frumoase si sa le arunci cat colo la gunoi. Yeeack. Total gretos.
------------------------------------------

Blogul Vlad: devine mai interesant in ultima vreme de cand abordeaza subiecte politice si culturale de scandal sau controversiale. Calitatea comentariilor ramane insa dezamagitor de slaba. Pacat, merita o audienta mult mai buna.
------------------------------------------

IK: inegal, dar inca am sperante mari de la ea si ele sunt justificabile (adica bazate pe ceva concret, dar nu am stiut cum sa ma exprim mai bine in mod cat mai concis)
------------------------------------------

Inginerii: muzica, muzica, muzica, noroc cu linkurile
------------------------------------------

Tapirul: texte calitative, comentatori veleitari (in sensul cel mai rau al cuvantului). Suprapacat, merita o audienta cvadruplu de buna (fata de Vlad)
------------------------------------------

Cam astia pe moment. Deja m-am plictisit.

---------------------------------------------

O aditie ulterioara (desi nu face parte strict din clubul lui Lacan, ma gandesc ca sa continui aici critica de bloguri vizitate):

Blegoo: intrebari interesante despre personalitate si opinii/preferinte politice= site posibil matrimonial cu poze (eu deja am gasit doi sau chiar trei "potentiali" doar azi, si se stie cat sunt de pretentios). Din ce in ce mai excelent: azi dimineata (ziua urmatoare) am gasit si sfaturi matrimoniale ! Blegoo, nici nu-ti dai seama ce popular esti pe cale sa devii, mai ales, cred, in zonele de sud-vest (Romania, Norvegia, tot pe-acolo.)

--------------------------------------------

Anunt pe toata lumea, tot in legatura cu excelentul site matrimonial/headhunter al lui Blegoo, pentru care tin in mod special sa il felicit inca o data, ca mi-am gasit si Matematician nou si un Regalist cu tapet misto albastru in dungi (sub Politicienii adevarati, ca Regalistii nu se prea murdaresc ei cu politica decat in stil mai tangential si metaforic) pornind de la blogul lui, si i-am linkat pe blogul meu. Sa stiti ca pe moment nu mai am posturi libere in compania mea, pentru Economisti nu deschid inca din cauza de unele amintiri cu valente afective mixte pe care le am pentru ei, in general, dar daca se iveste ceva am sa anunt aici mai tarziu.

-----------------------------------------------

Si, Lacan, hello, daca treci pe aici, sa nu cumva sa iti dea prin gand sa ma plagiezi ca sa-ti imbunatatesti blogul (ca am citit ca se mai intampla pe net si asa ceva din cand in cand si nu vreau sa mi se intample si mie, deci de-aia dau warning explicit).

--------------------------------------------------

White Wolf: ma atrage atat interior designul cat si colectia lui de muzica. Nici conversatia nu e de lepadat, desi vad ca are un simt al umorului usor cam sarcastic ceea ce am face sa ma intreb daca nu este cumva cinic sau usor deprimat. Eu as fi tentat chiar sa ii ofer un post in compania mea, dar nu stiu inca ce i s-ar potrivi, l-am intrebat chiar pe el ce vrea sa se faca cand va creste mare, dar inca nu mi-a raspuns. (In orice caz tot la Blegoo l-am cunoscut.)

-------------------------------------------------

Agricultorul a fost o surpriza placuta neasteptata pentru mine. L-am intalnit cand eram pe urmele scriitorului Mircea Cartarescu in Norvegia. Acest scriitor se pare ca a facut o impresie deosebit de puternica asupra publicului general si a confratilor norvegieni, care au scris articole aproape divinizatoare fata de el cand a vizitat Norvegia dupa ce i s-a tradus aici o carte. Eu, personal nu am citit nimic nici o data scris de scriitorul Mircea Cartarescu, desi mi-a fost recomandat in repetate randuri de catre tatal meu de ale carui opinii fata de mine tind sa tin cont; nu am citit decat un singur articol scris de el in ziarul Evenimentul Zilei in care incerca sa se explice in legatura cu o mis-interpretare a unei comunicari anterioare perceputa ca negativa a lui despre scriitoarea Herta Muller. Articolul respectiv mi s-a parut sincer si relativ echilibrat. Sunt interesat sa aflu cat mai multe despre acest scriitor deoarece am o intrebare personala catre el despre o chestiune despre el care ma framanta de ceva vreme, si anume de crede el ca tatal meu mi l-a recomandat mie sa-l citesc (si asta nu inseamna ca ii cer parerea lui despre mine, ci ca ii cer parerea lui sincera despre sine insusi). Dar ca sa pot formula aceasta intrebare in mod cat mai corect si inteligibil fata de el, trebuie sa aflu in ce limba sa i-o pun, deoarece este si el poate ocupat si nu are timp sau chef de traduceri, doar ca sa raspunda la o intrebare provenita de la un naiv care nici macar nu i-a citit fictiunea. As vrea sa cred ca as putea indrazni o data sa il intreb chiar pe agricultor pe limba lui care crede el ca este limba preferata pentru comunicare a scriitorului Mircea Cartarescu. Dar trebuie sa citesc multa bibliografie si sa ma rafinez incontinuu in limba norvegiana inainte sa pot indrazni sa ii oun acesta intrebare Agricultorului, desi in poaza nu arata prea threatening si vad ca e si el cam lenes din fire, ca si mine, deoarece nu a mai postat pe blogul lui de aproape 2 luni.

tirsdag den 22. februar 2011

Just music