Dacii pe intelesul oricui- cap 5- perspectiva istorica culturala/partea B

Deci, trebuie sa ma straduiesc sa aleg ceva cultural posibil comun dacilor vazuti ca un popor cat de cat unitar, plus totodata distinctiv pt ei, diferite de culturile altora, o activitate pe care mie personal, traind de cand ma stiu in cadrul unor populatii diverse multi-culturale plus din ce in ce mai  mult in cadrul unei economii globale, si de asemenea informat si informabil din multiple surse internationale in diverse limbi, (chiar si daca uneori prost traduse cu Google translate), cu ajutorul Internetului, plus inclinat personal catre pozitia lipsita de riscuri non-competitiva si totodata mai superficiala si usoara a observarii prioritare a elementelor comune de umanitate decat a diferentelor dintre oameni, imi va fi cam dificil sa o abordez. Ar trebui sa ma consider poate privilegiat ca sunt si indolent din fire si nu cunosc nici lb germana, plus ca am determinat deja, tot cu ajutorul istoriei filozofiei artelor, ca este chiar probabil ca ff multe tratate scrise in lb germana sa fi fost de-a dreptul intraductibile oricum, si/sau sa fi fost traduse cu erori masive si chiar conceptual semnificative, chiar de catre oameni ff bine educati si chiar ff bine intentionati, (zau, chiar pana si lucrarile de estetica ale d-lui Kant, nici nu mai vreau sa aflu ce i-or fi facut d-lui Schopenhauer), plus cam la fel si cu lucrarile scrise in lb latina deja de mult decedata, dupa cum am vazut cu ochii mei ce greu de tradus este pana si stilul jurnalistic al d-lui Titus Liviu, stil jurnalistic cu destule elemente standard ale unei limbi de lemn prin definitie, care teoretic ar fi facut-o mai usor de tradus decat o lucrare de totala fictiune artistica...desi desigur, in cazul dl Liviu, una deosebit de eleganta, plus cu aluzii politic culturale contemporane lui deosebit de fine...probabil cum numai dl Cristian Topescu, de exemplu, ar fi fost in stare la vremea RSR...

Insa trebuie sa iau role model de la disciplina, harnicia, anduranta, si spiritul entuziast al atletilor olimpici de la Sochi, ca de ex cel al d-lui Zoltan Kelemen, reprezentantul patinajului artistic masculin din echipa Romaniei, care, desi nu are poate calitatile de nivel de zeu major gen Apollo ale d-lui Evgheni Plushenko, care din pacate s-a retras accidentat din competitie, sau de zeu mai mic gen Pan ale d-lui Yuzuru Hanyu, medaliat cu aur la programul scurt in aceste jocuri, totusi s-a descurcat in mod deosebit de onorabil, chiar si daca este nevazator in ochiul drept de mic copil, si chiar si daca se antreneaza mai recent ca adult in Elvetia si nu in Romania, obtinand locul 23 la programul scurt, ceea ce nu este de loc de ici de colo la acest nivel, (dupa cum incercasem sa comentez si pe blogul Pandhoraa, sub un articol in care mai toti se vaitau despre patinatorii romani, plus despre conditiile oferite lor pt antrenamente, etc, si din pacate mi-a disparut comentariul din motive tehnice asa ca il pun aicea, alaturi de observatia pe care dorisem sa o fac si acolo ca eu personal nu am de ce sa ma vait sau ma simt de loc deprimat sau vinovat referitor la sustinerea adecvata a nivelului patinajului artistic masculin romanesc, de vreme ce eu l-am sustinut de mic copil prin diverse mijloace, nu numai ca fan spectator si comentator, dar chiar si direct prin a ma angaja in mod curajos si entuziast sa invat si eu sa patinez artistic competitiv cand aveam vreo 6-7 ani, iar ulterior, dupa vreo 10 lectii, avand si bunul simt de a ma retrage din acea activitate la implorarile antrenorului, care, ingrozit de raspunderea pe care si-o putea asuma cu mine ca elev evident lipsit total de inclinatie si chiar de atribute fizice functionale minim necesare pt acest sport, m-a indrumat cat se poate de serios si de competent catre alt sport intr-un mediu mai putin contondent, si anume inotul, in cadrul caruia, in perioada mea de maxima performanta m-am situat pe un loc estimativ mondial 1 235 687 983 027, de fapt imediat in urma intregului miliard de chinezi si al reprezentantilor competitivi ai natiunilor pacifice, si asta inca si la proba aia mai usoara de spate, desi din fericire nu mi-am luxat vreun genunchi asa ca Plushenko, si am avut inca o data bunul simt sa nici nu candidez la fluture, nici sa imi estimez in mod public ranking-ul global la proba liber).

Acum, mai on topic istoric cultural, oare, in afara de ritualurile legate de pocaluri si inmormantari, si de indeletnicirile lor mai larg cunoscut raportate de gen apicultura, agricultura, viticultura, zootehnie, prelucrarea metalelor, ceramica, si mineritul de aur si de argint, plus de divizunea sociala intre cei nobili cu caciulite pe cap si cei mai comni cu capul gol, dacii practicau sporturi ? Dar comentarii mediatic artistice legate de competitii sportive ? Dar concursuri in cadrul diverselor bresle profesionale specializate...de gen cel care coseste mai repede o faneata, sau cel care manufactureaza cele mai multe agrafe pe ora ? Adica totusi in ce moduri se descurcau relativ la competitivitatea interna din cadrul unui grup cat de cat similar, nu doar cea cu vecinii sau partenerii regionali de afaceri, sau de-a dreptul internationala, de ex nici macar toti dacii, chiar daca unele triburi poate au fost reunite la un moment dat sub administratie politica comuna, si chiar si daca poate si mai multi vorbeau o limba sau dialecte mutual inteligibile comune, dar doar asa burii sau costobocii ? Ca eu cred ca si asta este ceva posibil interesant si chiar poate cu determinante mai particular culturale...de ex unii din anumite culturi sunt mai obisnuiti cu cooperativele, altii mai mult cu spiritul de clan, iar altii cu suprematia individului inainte de toate. Si ce fel de familii aveau ? Erau oare monogami ? Ce parere aveau despre Institutia Casatoriei ? Dar despre dragostea romantica ? Dar despre educatie ? Si chestiile astea tin si ele de anumite culturi, si descrieri antropologic culturale din cate am reusit eu sa inteleg subiectul.

Si cum sa pot sa imi dau seama despre aceste lucruri decat doar incercand sa aflu,

a) ce comentau altii despre daci, fie in scris sau imagistic in diverse artefacte, in moduri fie mai complexe sau mai simpliste, chiar cliseistice sau caricaturizate, nu neaparat mereu in rau sau in bine, fie doar din simpla curiozitate sau chiar si in scopuri clar propagandistice pro sau contra, sau promo eu/noi alaturi de altii, sau promo eu/noi mai mult decat altii, plus

b) ce si cum comentau dacii despre ei insisi, DACA ii interesa sa comenteze despre ei insisi, ca efectiv chiar NU STIU daca asta e chiar obligatoriu pt toate culturile asa la nivel majoritar popular, mai ales daca nu exista sau nici nu este prmovata educatia publica de masa, chiar daca o fi poate recomandabil pt anumite persoane grupate pe baza de interese cat de cat comune care doresc sa isi spuna si punctul lor de vedere cat de cat mai complex astfel incat sa nu mai fie descrise sau chiar caricaturizate doar de altii, sau pt a-si descrie chiar punctul lor de vedere in mod cat mai clar posibil chiar impunator, nu neaparat bazat pe interese simplu comerciale, (desi, zau, scrie in mai multe locuri ca dacii erau interesati de comert), sau chiar daca aceasta expresie de sine o fi incurajata cultural si prin contactul cu alte culturi dominante posibil interesante, de ex grupul bloggerilor grecilor antici, care indeamna si pe altiii sa-si faca si ei blogurile lor, chiar daca acestia altii nu se gandisera pana atunci daca a avea un blog o folosi la ceva, si raspunsul nici acum nu pare a fi deosebit de clar in legatura cu aceasta chestiune...(ma rog, depinde si de felul de blog, mai comercial sau mai educativ, sau asa combinat de infotainment si de relaxare)


(...va urma...efectiv ma simt depasit, eu fiind unul care efectiv nu vede in expresia pe bloguri, maia ales din astea asa personale, decat mai mult asa un soi de ocazie de reflectie exagerat de indulgent narcisista personala, care este si incurajata asa mai larg cultural global, desi intial o fi avut intentii deosebit de bune, si chiar poate a avea si utilitate comerciala si jurnalistica, desigur si elemente de expresie personala estetica sau artistica in cazul fotoblogurilor sau blogurilor literare, dar zau, asta numai de la un anumit nivel deosebit de specializat cvasi-expert, nu asa ceva chiar pt tot dacul comun, ca doar nu erau toti invatati la gradinita sa fie cat mai creativi si ca numai artele conteaza...dar poate erau si ei curiosi in legatura cu a afla ce or crede si or zice altii despre Burebista, sau VIP-ul Deceneu, poate chiar despre Zamolxis, sau poate chiar si ce aveau celtii de zis despre ei ca popor vecin, partener, si uneori chiar si prieten, (ma rog pana cat a permis interesul pt branza sau sare, ca totusi e vorba de oameni, nu de cine stie ce figuri mitic exemplare), si/sau sa discute asa in contradictoriu, unii chiar sa se educe in mod amator, nu doar sa se relaxeze, cine stie...)