lørdag den 15. februar 2014

15 februarie


Am fost atat de placut inspirat de titlul unui articol al blogului cultural (aparent oarecum ideologic inclinat patriarhal) Arhi numit "Dar dupa Valentine's day ce e ?", (despre care am aflat de pe blogul de tip ecou de porta-voce al lui Raul Ghiran, chiar si fara sa vreau in mod special, deoarece nefiind inclinat in mod special politic ideologic patriarhal, ci mai curand fan al comediilor de Spanac bune si chiar sanatos hranitoare pt toti, nici nu caut in mod special acel gen de publicatii, desi cred e total OK daca ele exista, deoarece intr-adevar si tineretul masculin are nevoie de suport moral uneori, mai ales daca se afla total bosumflat plus cuprins de sentimente de vinovatie si de incertitudine ideologic turmentata a 2a zi dupa Valentine's Day, asa ca mine, de exemplu), incat m-am decis sa scriu acest articol dedicat zilei de 15 februarie.

In randul populatiilor de persuasiune crestina, (ortodoxa, romano-catolica, anglicana, luterana, si metodista), ziua de 15 februarie este dedicata sarbatoririi Intampinarii Domnului, ziua in care, cf unor ritualuri traditionale iudaice de purificare, bebelusul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim de catre mama lui, Maria, la 40 de zile dupa nastere. (Daca ar fi fost o fetita, ar fi fost dusa ceva mai tarziu, insa in acest caz fusese vorba de un baietel.) Totodata, obiceiul era ca familia bebelusului sa duca la templu in acea zi un miel pt sacrificare, iar daca era o familie mai saraca doar 2 porumbei sau porumbite. In cazul lui Iisus a fost vorba, cf Luca, de 2 porumbite. Ziua de 15 februarie este desigur aleasa in mod calendaristic artificial, cf zilei de 25 decembrie dedicate sarbatoririi nasterii lui Iisus.

Celebrarea acestui eveniment era deja comuna la Ierusalim la sfarsitul sec 4, cf cartii de nonfictiune de calatorie Itinerarium Egeriae scrisa de autoarea de tip pelerin Etheria (Egeria, sau Silvia, care a trait in sec 4), o lucrare recenzata, printre altii, si de un blogger pustnic ascetic spaniol de origine aristocratica vizigota din secolul 7, Valerio de Bierzo, (care a mai scris mai multe articole si pe alte teme, majoritatea poate nu chiar asa de larg informative, fiind dedicate mai mult suferintelor lui personale intampinate in viata lui adulta dupa ce avusese o tinerete chiar mai distractiv placuta, insa care a mai scris si cateva poezii originale, plus posibil chiar si o biografie a lui Fructuosus de Braga, un episcop si el de extractie nobila vizigota contemporana, mai exact fiul unui duce vizigot, care a dedicat mai multe manastiri din nordul Spaniei si Portugaliei, si a avut si o interactiune politica mai activa, desi nu intotdeauna lipsita de conflicte, cu diverse foruri finantatoare si de leadership regal din acea zona adminstrativa a UE, de la care totusi a reusit sa smulga pana la urma niste fonduri).

Muzicianul german de renume mondial JS Bach, (nascut in orasul turingian Eisenach, un oras mai larg cunoscut cunoscut pt uzina producatoare de automobile Wartburg, ba chiar si cateva BMW-uri atat cat a fost sub conducere germana, printre care cupeul sport BMW 328, cat si cand a fost sub conducere sovietica imediat dupa cel de-al 2lea razboi mondial, printre care si BMW-ul 321, BMW-urile mutandu-se ulterior in RFG la Munchen), a compus in secolul 18 mai multe cantate dedicate acestei sarbatori. [NA: Traducerea titlurilor acestor cantate imi apartine si este efectuata cu ajutorul Google translate, asa ca nu stiu sigur daca am nimerit-o plus desigur ca pot suna oarecum ridicol, si sunt aproape sigur ca dl JS Bach nu avea ganduri nerespectuoase fata de aceasta sarbatoare deosebit de importanta pt crestinii din societatea de la vremea lui, desi totusi se pare ca in perioada in care le-a compus ocupase postul de director muzical al bisericilor sf Nicolae si sf Pavel din orasul Leipzig si era astfel supus directivelor politice mai mult sau mai putin inspirate si competente ale consiliului primariei acelui oras, ceea ce precis i-a cauzat destule batai de cap. Insa pe undeva cred ca e chiar mai probabil ca dansul sa nu fi fost asa de egoist in cadrul activitatii lui profesionale de compozitor, si mai degraba sa fi inteles si sa fi dorit sa prezinte cu empatie posibilele emotii naturale ale unui bebelus de numai 40 de zile de varsta care iese in societate pt prima oara, si trebuie sa indure nu stiu cate ritualuri prelungite de dedicare si prezentare in fond atat de obositoare si de enervante pt mai oricare bebelus, inclusiv si unul mai special asa ca Iisus.]

"Vremuri placute in cadrul unei noi aliante" (1724):


"Cu pace si fericire (in suflet), eu plec" (1725):


"M-am saturat" (1727): 




In randul populatiilor care nu sunt de persuasiune crestina, ziua de 15 februarie poate fi dedicata si celebrarii ultimei zile a sarbatorii romane antice relativ pagane care dura 3 zile Lupercalia, (o sarbatoare a indepartarii spiritelor rele, a purificarii de primavara, si a sustinerii sanatatii complexe bio-psiho-sociale a tuturor, indiferent de sex sau chiar si orientare sexuala, desi la acea vreme nu exista o asemenea clasificare relativ rigida si oarecum, indraznesc sa afirm oarecum ignorant referitor la vocabularul riguros adecvat necesar, artificiala antropologic-culturala), acea zi specifica mai fiind numita si Februalia (sau Februatio). Chiar si mai inainte de instituirea oficiala a Lupercaliei, Februalia fusese dedicata tot unor ritualuri de spalare si purificare cu apa ale sezonului mai ploios de de primavara, de origine culturala posibil chiar Sabina, iar ulterior, odata cu alianta Sabino-Romana, plus odata si cu dezvoltarea economiei romane antice, care a permis si a incurajat si sarbatori oficiale care pot dura chiar si 3 zile, plus desigur poate si cu gandul ca trebuiau acomodate si incurajate si interesele altor grupuri de interese decat numai cele ale fanilor aliantei Sabino-Romane, fie ei mai romantici sau mai pragmatici, Februalia a fost asimilata sarbatorii mai mari Lupercalia, care incepea cu sacrificarea rituala a 2 capre si a unui catel, deoarece probabil nu doreau sa-si sacrifice totusi mieii, plus nu cred ca aveau inca destui miei la indemana la mijlocul lui februarie.




2 kommentarer:

raul rual sagde ...

Articolele tale sunt un fel de... umor negru bine studiat al blogurilor. Desi sunt lungi, nu plictisesc, plus ca au miros de documentare.

Rudolph Aspirant sagde ...

Multumesc pt compliment, desi e partial nejustificat.