tirsdag den 20. november 2012

Somewhere in Time


 

4 kommentarer:

Anonym sagde ...

Filmul cu acest nume a fost super! Ani tare multi de atunci!

Rudolph Aspirant sagde ...

Pai da, la filmul asta ma gandisem si eu cand am privit acest tablou, si tin minte ca si mie filmul mi-a placut ff mult atunci cand l-am vazut pe o videocaseta, probabil cand aveam cam 14-15 ani si am fost cu mama in vizita la cineva care a tinut sa ne arate filmul asta, si la inceput efectiv ma pregatisem sa adorm acolo unde eram pe canapea langa mama, insa dupa aia filmul m-a captivat si chiar m-a emotionat chiar destul de placut. Nu stiu daca ai vazut un film relativ mai recent cam pe aceeasi tema, Kate si Leopold, cu dl Hugh Jackman si d-na Meg Ryan, in care e invers, personajul interpretat de Meg Ryan calatoreste in timp sa il intalneasca pe personajul istoric interpretat de Hugh Jackman. Mi-a placut si asta, insa parca nu a avut aceleasi calitati de vis, de reverie pe care le avea primul film, mi s-a parut oarecum mai strident, poate si din cauza cinematografiei, poate si din cauza prezentei d-lui Christopher Plummer in Somewhere in Time, (care zau, a eclipsat total actorii principali, mai ales pe dl Christopher Reeve, ca d-na Seymour parca parce ar fi fost instare sa ii tina oarecum piept), plus ca a trebuit sa se termine neaparat cu un Happy end total nerealist, adica nu a lasat fantezia sa-si pastreze rangul de fantezie.

Vladimir sagde ...

lamureste-ma si pe mine fiindca-s in pauza mintala virala si nu pricep. ce legatura are Signor Giovanni Battista si portretul unui tip de 29 de ani cu...orice altceva? adica ce legatura nu vad? nu de alta dar ajung in curand sa citesc tot articolul de pe wiki legat de individ si parca nu vreau.

Rudolph Aspirant sagde ...

Pai e doar portretul unui tip oarecare din vechime la care m-am uitat ieri, si m-a facut sa ma gandesc la filmul ala Somewhere in Time in care Christopher Reeve se indragosteste de portretul lui Jane Seymour care decedase si ea mai demult in trecutul istoric...adica desigur ca nu as putea sa ma indragostesc in realitate de un portret, insa tipul din acest portret pare ca se uita intr-adevar la eventualul privitor de acolo de undeva din trecut, nu sta doar asa ca intr-o poza simpla, si cred ca de aia m-a impresionat. Plus seamana un pic si cu Hector.