søndag den 25. november 2012

Complimente


Deoarece sunt inca indragostit, iar complimentele sincere fac uneori parte si din conversatiile intiale la care participa cineva care e pe cale de a se indragosti, desi desigur nu sunt oferite doar in aceste circumstante, am inceput sa reflectez in mod mai larg la aceste circumstante, si mi-am dat seama ca eu nu am avut ocazia sa complimentez sincer pe nimeni de destul de multa vreme in real life. Desi eu nu prea ofer complimente ff des, deoarece in general nu imi face placere sa comunic explicit verbal tot ce cred sau ce gandesc pt ca nu vad rostul acestui fel de comunicare, totusi nu mi se pare ff OK ca nu am avut ocazia sa complimentez sincer si spontan pe nimeni de atata vreme.

Cred ca ultima persoana pe care am complimentat-o a fost Nelson, insa acel compliment a fost mai mult ca un fel de multumire tacita pt anumite informatii autentic utile pe care mi le oferise cu adevarata generozitate, plus in general eu am fost real admirativ fata de el din mai multe puncte de vedere, si daca as fi stat sa ii comunic toate complimentele pe care i le atribuiam in capul meu, cred ca as fi devenit ridicol prin a-i oferi cate un compliment pe saptamana, sau chiar mai des, plus asa ceva nu i-ar fi folosit oricum la nimic, deoarece nu de complimente era el insetat in principal, ci de odihna, pt ca intr-adevar muncea extraordinar de mult, si o facea si ca si cum nici nu i-ar fi dat vreodata prin gand un alt mod de viata. Intr-un fel as fi vrut sa fiu si eu ca el, desi imi dadeam seama ca nu posed acelasi nivel de anduranta, si nici inclinatia de baza necesara pt a-mi cultiva prin antrenament acest fel de a fi oricat de motivat as fi fost de o asemenea aspiratie ridicata la nivel de ideal. Pe Nelson l-am admirat inca inainte sa incep sa il iubesc. Era (este) si mai destept, si mai bine educat, si mai matur decat mine. Plus deosebit de rabdator, insa nu super-indulgent in mod nejustificat...intr-adevar asa cam ca un fel de tata sau chiar posibil mentor, (daca as fi avut aceleasi preocupari si interese ca si el, pe care insa nu le aveam), ideal pt mine. Facea (face) parte din oamenii cu autentic talent educativ care insa nu se angajeaza in activitati de educatie, lucru cu atat mai admirabil din punctul meu de vedere, deoarece au abilitatea sa recunoasca limitatiile semnificative ale procesului educativ inter-uman, si care nu incearca sa depaseasca in van aceste limite nici macar manati de cea mai autentica iubire. Cred ca ar fi putut deveni un tata excelent, desi nu cred ca el are de gand sa depuna efortul de a deveni tata, si in orice caz asa ceva ar fi real aproape imposibil de costisitor pt el, un simplu bugetar american. Voia insa sa se casatoreasca, deoarece respecta institutia casatoriei si ii si era destul de avantajoasa din punct de vedere american, si cred ca se va casatori pana la urma. Tot ce sper este ca sa fie deja divortat atunci cand ne vom reintalni peste 40 de ani, pt ca suspectez ca daca va ramane casatorit ar fi chiar probabil ca consortul pe care si-l va alege nu va fi de acord sa se deplaseze alaturi el tocmai in Maroc, si va incerca sa il descurajeze si pe el de la aceast fel de calatorie la acea intalnire, oricat de posibil turistic interesant ar fi acel regat la acea vreme in viitor...cred ca mai curand ar fi trebuit poate sa stabilim o eventuala intalnire in insulele Galapagos decat in Maroc, daca m-as fi gandit mai atent si la posibilele preferinte turistice ale viitorului consort al lui Nelson.





 

9 kommentarer:

Anonym sagde ...

Iti doresc sa fii indragostit si in locul meu.
Eu intentionat am stopat astfel de sentimente, de tanara.
O dimineata vesela, Odorica

Rudolph Aspirant sagde ...

Multumesc. Sa stii ca si eu uneori imi interzic sa ma indragostesc prea profund, sau sa ma gandesc sau sa ma uit mai atent la cel de care m-as putea indragosti. Uneori am facut asta din simpla convenienta, ca nu aveam timp de sentimentul respectiv si eram ff preocupat de altceva, alteori am facut asta pt ca chiar credeam ca nu meritam in clipa aia sa fiu indragostit, si alteori pt ca eram pur si simplu prea stressat ca sa mai am capacitatea si pt o indragostire ca lumea. As fi dorit poate sa o fac uneori nu numai din motivele egoiste mentionate mai sus, ci si din motive presupus mai nobile altruiste uneori, ca de ex pt ca sa nu-l deranjez sau inoportunez cumva prin cine stie ce "scapare" pe cel de care m-as putea indragosti, (chiar daca nu pretindeam neaparat reciprocitate), insa in zilele noastre altruismul sincer nu e prea incurajat sau la moda + eu personal nu sunt prea altruist din fire.

Ioana K-Man sagde ...

Un simplu bugetar american nu-si poate permite un copil? Hmmm...

Rudolph Aspirant sagde ...

Era vorba in aces caz mai mult de procedeul de obtinere al acelui copil (nu pe cale naturala), dar da, si intretinerea unui copil deja obtinut e destul de costisitoare, cca 1/2 milion USD pt 18 ani, fara a mai lua in consideratie si costurile de scolarizare superioara, sau si scolarizare particulara din anii mai mici (daca nu merge la scoala publica).

întuneric sagde ...

Nu vezi rostul comunicarii verbale?... Sau a comunicarii verbale a sentimentelor?

Rudolph Aspirant sagde ...

Stiu ca m-am exprimat neclar, chiar voiam sa revin si sa corectez, dar nu am mai avut chef. Desigur ca nu pot sa zic ca nu vad rostul comunicarii verbale in general, cat despre a comunica sentimente chiar ca nu vad rostul a comunica ff des despre ele, decat poate daca sunt deosebit de semnificativ de intense si surprinzatoare, ca sentimentele sunt mult mai tranzitorii decat opiniile si pana sa reusesc eu sa descriu o eventuala emotie, daca mi-as propune sa o descriu sau daca mi-ar cere cineva sa o descriu, cred ca a si trecut si va fi deja inlocuita de emotia nervi ca nu m-am priceput sa descriu emotia principala mai bine...insa in textul de mai sus voiam sa zic mai mult despre comunicatul de complimente sincere, ca si astea sunt un fel de opinii, desi posibil colorate afectiv asa placut, ca o surpriza placuta sau o mica bucurie. Si mie imi face placere sa fac complimente sincere, desi nu le caut cu lumanarea, daca se ivesc asa spontan, dar uite ca ma miram ca efectiv nu am avut ce naiba sa complimentez de atata vreme...ca de obicei eu gasesc ceva sa complimentez sincer cam o data la cca 2 saptamani, insa efectiv, desi am stat sa ma gandesc daca nu cumva am scapat vreo ocazie, dar nu am scapat nimic, chiar am fost atent, si tot nu am gasit nimic de complimentat de cel putin vreo 2 luni, ceea ce mi se pare cam mult. (Exclud orice comunicari de pe bloguri, vorbeam despre real life, ca la ea ma gandeam.)

Rudolph Aspirant sagde ...

Intr-un sens mai larg, ma temeam oarecum ca am inceput sa devin un pic mai aculturat norvegian decat voiam, poate mai retras si cu nasul pe sus intr-un fel, dincolo de snobismul meu ieftin comun legat de fetish-urile si afinitatile mele obisnuite. Am inceput poate sa am pretentii mai ridicate decat media, si asta nu imi convine, ca nu cred ca e ceva ff virtuos din fire.

vienela sagde ...

Fa-ma sa inteleg. Voi v-ati dat intalnire in Maroc, peste 40 de ani? Sau este o gluma?
Cand m-am imprietenit eu cu Mihai eram cam sceptica in privinta succesului relatiei noastre. Vazandu-ma indecisa, Mihai a luat un pix si mi-a scris pe un perete o data, situata la un an si jumatate departare. Mi-a spus ca trebuie sa fim prieteni pana la acea data, sa ne dam seama daca ne potrivim si abia dupa acea incercare sa luam decizia corecta. :))

Rudolph Aspirant sagde ...

A fost o chestie asa in joaca, am zis ca daca e sa ne mai revedem vreodata, sa fie dupa ce iesim la pensie, deci peste cca 40 de ani, in Casablanca, pt ca altfel chiar ca nu vad vreo posibilitate realista de a ma reintalni eu vreodata cu Nelson, si nici nu ar avea rost sa planificam o intalnire speciala depoarece el chiar era interesat destul de serios de casatorie si eu nu in clipa aia, desi ar fi fost probabil unul dintre contenderii care chiar ar fi meritat luat in consideratie pt ca e intr-adevar mai matur decat mine, insa ar fi trebuit sa-mi schimb viata la nivel mult prea radical daca ar fi fost sa ma casatoresc cu el, plus in SUA inca nu e rezolvata casatoria gay la nivel federal, (desi va fi la un moment dat probabil si asta), si era mult prea complicat pt mine in clipa aia sa iau o decizie atat de importanta fara a avea control indepedent total asupra situatiei respective, plus sunt aproape sigur ca lui i se potriveste mai bine un altfel de partener decat unul ca mine, cineva mai competent decat mine in clipa aia respectiva. Eu m-as fi simtit incontinuu in inferioritate fata de el si probabil ca asta ar fi cauzat la un moment dat probleme. Cred ca nu am fi rezistat mai mult de 3 ani impreuna, asa la nivel estimativ.