Recenzie la un film mediocru care mie mi-a placut ff mult

Doresc sa mentionez ca m-am simtit ff placut emotionat vizionand filmul de tip comedie romantica americana Make the Yuletide Gay (2009, r Rob Williams).

Eram deja intr-o stare de spirit festiva, gandindu-ma ca in curand va sosi si luna cadourilor, plus mai ales dupa ce admirasem vitrinele din Bruges prezentate pe blogul Cronica unei morti anuntate, si renuntasem deja la vizionarea filmului Arthur Christmas, care nu a reusit sa ma captiveze, dupa ce renuntasem mai inainte si la vizionarea filmului Flight, deoarece era o copie deosebit de proasta la fel de cetoasa, ploiasa si intunecoasa ca si vremea de afara, lucru care m-a enervat, si m-a determinat sa imi caut consolarea in gasirea unui film cu stereotipii mai calduros si luminos placute in ton cu sarbatorile care se apropie.

Ce-mi pasa mie ca dl Ernest Hardy, un critic de filme africano-american gay relativ intelectual insa, dupa parerea mea, aproape total lipsit de umor, a numit acest film "mediocru" pe Rotten Tomatoes ? Atata vreme cat filmul nici nu a fost bagat in seama de criticii mei de film preferati, (cu opiniile carora am remarcat ca eu sunt de obicei de acord, chiar si inainte de a le citi opinia, plus si mai abitir dupa), eu imi rezerv dreptul sa ma bucur de el cat imi place.

Ce-mi pasa mie daca filmul este total nerealist, chiar si la nivelul necesar conventional de suspendare liber consimtita a incredulitatii, plus nu a continut decat o mica scena sexy cu o curea de piele ? Mie tot mi-a placut. Plus sprancenele lui Keith Jordan, unul din actorii principali, combinate cu zambetul lui Adamo Ruggiero, celalalt actor principal, mi-au amintit de sprancenele si respectiv zambetul lui Eric, la care m-am gandit atat de mult in ultimele 2 zile incat a inceput sa-mi fie teama sa nu cumva sa ia initiativa, fie pe baze de telepatie, fie pe baze ca mi-o fi descoperit blogul, sa il puna mama naibii sa isi ia un bilet de avion si sa imi trimita un sms de la aeroportul local.

Ce daca operatoria si directia de scena au fost mai proaste decat cele comune multor episoade ale unui serial de gen The Young and the Restless, nici nu mai vorbesc de inaltul calitativ, din aceste puncte de vedere, Days of Our Lives ? Eu, uitandu-ma la ce frumos si usor era totul acolo in film, m-am simtit ff bine si chiar am si zambit.

Recunosc ca m-am simtit usor vinovat ca mi-a placut atat de mult acest film real mediocru si imediat dupa ce am vizionat scena de sex pe ziare [rated NC-17] din J'ai Tue Ma Mere, (ca nu apucasem sa vad ceva mai concret in Make the Yuletide Gay si ramasesem oarecum in aer din acest punct de vedere), am inceput sa vizionez filmul ceva mai realist Longtime Companion despre inceputurile epidemiei AIDS observata intial in randurile comunitatii gay si numita initial pt o ff scurta perioada GRID (gay related immune deficiency), pt ca vazusem deja mai demult And the Band Played On, dar mi s-a facut somn si am adormit.