Ma simt obligat sa iau atitudine impotriva promovarii obscenitatii [rating PG]

Ca sa arat ca exista pe lume si filme de dragoste romantice frumoase si mai ales deosebit de fantezist-ideale, asa gen basm, nu numai filme care trebuie sa arate diverse tragedii, patologii, sau lucruri chiar obscene, in timp ce toata lumea e preocupata sa faca de zor reclama unui film in care activitatea de comunicare si joaca sexuala nu are nimic de a face cu dragostea, si nici macar cu relaxarea, ci mai degraba, se pare, cu un chin legat de vreun deszapezit fortat chiar posibil corupt, sau chiar posibil insotitor al exploatatului omului de catre om, eu personal voi face reclama acestui film de dragoste total nerealist, insa deosebit de romantic si de moral, Freier Fall, pt ca il consider mult mai potrivit pt tineret decat as putea considera vreodata celalalt recent film larg popularizat in mod controversabil, plus il consider recomandabil chiar si pt oamenii muncii adulti posibil osteniti de serviciu care doresc sa se relaxeze in mod permisibil ecapist vizionand o poveste induiosator de morala.

Leapsa calatoare (adaptata)

Am gasit o leapsa pe blogul auto-declarat oltenesc-europeean Natural, ca Aloe Vera, si, deoarece mi s-a parut ca adresa subiectul oarecum incomplet, mi-am permis sa adaug eu o intrebare originala de la mine, (pe care am marcat-o cu o steluta, desi asta NU inseamna ca e facultativa), iar acum invit o gramada de bloggeri sa raspunda si ei la ea, daca le face placere, in ordine aleatorie Vladen, Spanac, Javra, Cuvanta, Razvan Himself, Bucuros, Elly, Krossfire, Cronicariu, Vlad, Loopoo, Vienela, Pandhoraa, CLM, Miiuta Chan, Kadia, Carmen, Ninulescu, Claudiu C, Pinocchio, Gabriela, Mancaciosul Temporal de Mici, Radu Thor, Florentin Draganescu, Amiralul, Rara Avis, Pato Basil, Adelina Iliescu, Lebada, Hapi, Raul Ghiran, Abbilbal, si altii, oricare, care vor.

1. Ce locuri noi vreti sa vizitati in 2014 ?

     

2.* Ce locuri noi va simtiti sau chiar sunteti obligat(a) sa vizitati in 2014 ?

3. Ce locuri in care ati mai fost aveti pe lista de vacanta ?

4. Daca ar fi sa recomandati cuiva o destinatie de vacanta externa si una interna [relative locului unde aveti rezidenta principala], care ar fi acelea ?

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Doresc sa multumesc bloggerilor care au preluat aceasta leapsa si au raspuns sau au comentat despre ea. Cel mai mult mie mi-au placut raspunsurile celor care au publicat si cateva fotografii sau ilustratii legate de locurile recomandate, in mod special primele 3 pe care le-am vazut, Lebada, Rara Avis, si Kadia, (mentionate in ordinea in care le-am vazut).

Drept sa spun, am simtit asa nevoia sa ofer un premiu drept recompensa, asa de tare mi-au placut combinatiile de text si poze vazute pe aceste bloguri, mai ales ca eu asociez cartile cu ilustratii unui premiu scolar, (deoarece desigur ca singurele premii scolare pe care le-am primit eu erau din perioada studiilor mele in legatura cu care se ofereau in mod traditional in acea cultura cu precadere carti bogat ilustrate). Adica efectiv m-am simtit de fapt eu insumi beneficiarul unor premii acordate mie chiar pe neasteptate, drept care m-am simtit recunoscator, si mi-am zis sa ofer si eu ceva in schimb, desi nu ceva asa material concret, ci mai degraba un omagiu, gen un anunt, "Va anunt ca ati castigat Premiul 1".

Pe urma desigur ca am inceput sa ma framant din cauza ca nu mi se parea etic nici fezabil, din cauza de lipsa de criterii riguroase, sa ofer mai multe premii ierarhizate, gen premiul 1, premiul 2, si premiul 3, si, pe de alta parte am inceput sa ma simt asa oarecum ca Paris pus in fata deciziei deosebit de dificile in legatura cu alegerea unei zeite anume din trei careia sa ii ofere tocmai marul care avea sa duca la pornirea razboiului Troian. El insusi, mai tanar inca fiind si fara prea mare experienta inca, decat diverse aspiratii, poate nu se gandise la aceasta consecinta deosebit de dramatica la vremea ofertei acelui mar, insa eu deja stiam povestea, asa ca desigur ca m-am gandit si pentru el ! Am inceput sa caut metode de a evita asumarea vreunei raspunderi, ca de exemplu sa caut pe Google care este ortografia corecta a expresiei in lb latna "ex aequo" (in mod egal), astfel incat sa incerc sa acord 1 singur premiu 1 ex aequo tuturor celor 3 bloggere candidate, insa cum nu cred ca am auzit de prea multe situatii in care in vreo competitie sa se acorde premiul 1 la 3 competitori, si mult mai des la 2, chiar cf unor regulamente oficiale, plus in alte regulamente asa ceva nici nu e permis. Lac de transpiratie, a fost imposibil sa nu imi dau seama ca riscam sa trec "ex aqueo", (asa cum crezusem in mod initial gresit ca se scrie acea expresie oricum, si care inseamna de fapt "din mediu apos"), chiar din lac in put ! Plus am si eu mandria si afinitatea mea personala fata de personajul Paris, (caruia i se mai spunea si Alexandru, sau Alaksandu uneori, si despre care se spune ca e posibil chiar sa fi fost cel care l-a sagetat in calcaiul lui vulnerabil pe Ahile, desi altii, cu care eu tind sa fiu de acord, opineaza ca de fapt insusi zeul Apollo deghizat in Paris, infaptuise acea sagetare cu consecinte fatale).

Asa ca m-am decis sa imi asum acea raspundere, in mod omagial fata de personajele literare cunoscute mie, plus onorabil fata de bloggerii autori creatori pe care tot eu ii numisem candidati competitori, (desi poate nici nu isi dorisera asta, insa isi asumasera riscul teoretic de a fi priviti si in aceasta ipostaza in momentul in care si-au publicat articolele), si am sa anunt ca am simtit chiar sincera dorinta si vointa personala de a acorda premiul 1 bloggerului Rara-Avis, care are, ca scriitor, parti din Afrodita in fata ochilor mei, asa cum bloggerul Kadia mi se pare a avea parti din Atena, (indranesc sa adaug, deoarece am citit poate mai multe articole pe teme chiar diverse scrise de ea, deci imi pot crea o impresie usor mai dezvoltata, si Artemis), iar bloggerul Lebada parti de Hera, (fie ca ele sunt de acord cu asta sau nu, dar zau, asa mi s-a parut mie, si nu e ceva neaparat obiectiv oricum, e total filtrat prin impresiile mele personale total subiective bazate in principal pe modul in care am receptat articolele scrise de fiecare de-a lungul timpului pe blogurile lor pe care le-am citit eu, si in nici un caz nu are de a face cu persoana lor integrala individuala, e o parere personala de critic literar amator, plus una oricum partiala, nu completa.)

A NU se interpreta ca m-am luat in mod las sau lax dupa Paris, doar pt ca am puncte de afinitate cu povestea personajului lui, nici ca as promova vreun fatalism filozofic sau istoric, chiar si legat de istoria literaturii si a unor diverse povesti, fie ele chiar si de tip mitic, ci a se pune totul mai degraba pe mediocritatea mea personala de om chiar adesea in mod real incadrat in mijlocul unor diverse turme statistice, chiar si daca tind uneori sa doresc, cf vointei mele liber exprimate, atat cat imi permit conditile limitante personale cat si de mediu, sa ma plasez usor excentric, mai mult pt a fi mai aproape de vreo iesire ca sa nu risc chiar asa de tare sa fiu calcat in picioare sau, mai rau, sa ma simt obligat sa ma comport cumva exceptional eroic, in caz de vreo agitatie sau panica pe acolo. Insa ca sa clarific mai concret ce anume exact din articolul lui Rara Avis m-a entuziasmat asa de mult, acest lucru a fost tocmai combinatia extrem de reusita si de tentant atragatoare pt mine dintre clasificarea propusa de ea pt rezolvarea acestei lepse cu intrebari relativ anoste, plus ilustratiile, care mi s-au parut chiar asa ca dintr-o carte cu povesti adevarata, acel articol parandu-mi-se chiar ca prezentand o poveste literara completa in sine, el insusi, asa integral, rotund, ca un mar.

Bum Bang-a-Bang !

Bum, bum, bum !

Leapsa lumilor literare preferate

Aceasta leapsa mi-a fost inspirata mai direct de un articol recent al bloggerului Decenu, insa si de alte articole ale altor bloggeri asupra carora am reflectat in ultima vreme, inclusiv cele care raspund exercitiilor tehnic-literare propuse pe blogurile lui Psi si Irealia, plus un fragment de articol din mass-media pe hartie, (desi efectiv nu mai tin minte din care revista), in care autorul opina ceva de gen cum ca multor persoane le face placere sa consume literatura pt a-si gasi acolo niste prieteni oarecum mai placuti decat cei reali din fiecare zi...lucru la care eu chiar ca nu ma gandisem niciodata,si, desi parintii mei mi-au zis de cateva ori cand eram mai mic ca au impresia ca prietenii mei cei mai buni par a fi cartile, nu cred ca se refereau neaparat la personajele din ele, plus si mie, la randul meu, desi am admirat cateva personaje literare de-a lungul vremii, si m-am bucurat chiar si de posibilitatea de a le regasi in caz ca erau descrise intr-o serie mai lunga de povesti, totusi nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma pot imagina pe mine personal interactionand cu ele, ele facanad parte dintr-o lume fictionala la care clar eu, om real, nu aveam cum sa am acces, plus ele insele nefiind de tip om autentic, ci de tip personaj literar, oricat de maiestrit de realist si viabil ar fi fost descrise...si pe urma mi-am amintit ca am avut un moment de parere de rau chiar recent cand am vazut ultimul episod din cele accesibile ale serialului Hatufim, deoarece chiar sincer as mai fi vrut sa petrec acolo o vreme, alaturi de acele personaje, desi desigur as fi ramas strain de ele, insa parca mi s-au parut asa familiare si umane, chiar mai mult decat oricare altele din cele pe care le stiam din alte povesti in serial. Si atunci m-am gandit, de ce sa nu aiba poate dreptate acel autor in legatura si cu personajele literare ca prieteni, iar faptul ca mie personal nu-mi trecuse niciodata asta prin cap fusese pur si simplu pt ca pana acuma nu am citit carti in care acele personaje literare, oricat de simpatice mi-ar fi fost, sa mi se para chiar asa autentic accesibile...desigur e si pt ca eu nici nu am citit o gama ff variata de literatura, nici macar seriale prea multe care sa mi se para asa de realiste nu am prea vazut, si de obicei tind sa aleg oricum carti si filme total fanteziste, care reprezinta si contin, chiar si in firul lor narativ, mai degraba comentarii interpretativ si critic literare decat literatura originala propriu-zisa, sau oricum chiar si cele mai clasice dintre ele continand personaje de tip mai degraba partial eroic, simbolic, sau si mai adesea cliseistic, oricat de iscusit sau de relativ original ar fi acel cliseu. Sa fie asta un soi de malaise carcteristic pt cultura post-moderna accesibila mie, sau sa fie, cum cred eu ca este, mai degraba din cauza limitarilor mele personale, superficialitatea, lenea, ignoranta, dezinteresul pt profunzime, detalii, reflexii complexe si sarguincioase, etc. ? Ma rog, o intrebare retorica in legatura cu care desigur ca nu am de gand si nici antrenamentul sau obisnuinta de a depune efortul sa-i raspund...desi uneori, unii mai tineri, gen bloggerul Bucuros, sau poate chiar un tanar german non-literar recent cunoscut de mine, imi propun acest fel de chestiuni, (desi fara sa vrea, desigur, si nu mereu direct mie personal, dar asa, doar prin faptul ca sunt la inceput de viata adulta, de alegere de cariera, de noi cunostinte atat teoretice cat si umane, etc, si uneori sincera lor curiozitate ma molipseste si pe mine.

Mentionati una sau mai multe lumi literare, NU neaparat obligatoriu fictionale, cate exact ramanand la alegerea dvs, asezate sau nu intr-o ordine de top ierarhic de preferinte, in care v-ar tenta sa riscati sa incercati sa petreceti o vreme, daca ar fi posibila o astfel de mutatie. Ganditi-va bine de tot ca nu e tot aia cu o simpla calatorie turistica intr-un peisaj posibil atractiv sau intr-o cultura diferita posibil interesanta, in care puteti beneficia de anumite avantaje sau chiar onoruri si deferenta de obicei acordate unui musafir aflat in vacanta. Plus mai ganditi-va ca exista o probabilitate destul de mare sa fiti un om total oarecare, ca sa nu spun mediocru, si acolo, nu numai in realitatea prezentului de azi.

Leapsa sutienelor

Inspirat initial de un articol al bloggerului Vladen, in care acesta mentiona sutienele bloggerului Kadia, mai recent framantat si de o intrebare iscata in urma unui articol despre piese vestimentare al bloggerului Cuvanta, si anume daca interesul pt moda si rafinamentul in aprecierea critica a acesteia ar tine cumva in mod real de orientarea sexuala in plus de aspectele social-culturale de mediu mai larg si de inclinatiile artistice si critic artistice ale unei persoane individuale, o chestiune indeajuns de interesanta pt a-mi fi provocat, alaturi de ingredientele artificiale probabil toxice ale unei salate de sfecla conservate, chiar un vis destul de intens in decursul siestei mele din aceasta dupa-amiaza, in care ma certam ff aprig cu Anneline in fata unui (prea) tanar neamt (recent cunoscut de mine) ca martor initial impartial insa care parca incepuse la un moment dat sa-i tina partea ei, desi nu bazat pe vreun interes propriu ci mai mult asa din pura admiratie fata de puterea de convingere a lui Anneline, m-am decis sa propun o leapsa cu cerinta de a alcatui un top 6 sau chiar un top 10, (ma rog, orice top mai mare sau egal cu 6), al unor sutiene preferate, luand in seama in primul rand calitatile lor estetice, (desi e voie desigur si cele ergonomice), incercand de a pune cat mai mult in evidenta calitatile intrinseci ale acestor piese vestimentare. Ar fi preferabil, deci, de a NU prezenta fotografii cu sutiene care sunt asezate pe sani de femei, pt ca uneori acestia pot distrage de la aprecierea calitatilor intrinsece ale acestor piese vestimentare, sau pot crea aparente false cum ca un sutien maiputin estetic ar arata cumva mai estetic,sau invers, desi e voie de a se posta poze cu niste busturi de manechine de plastic de dimensiuni medii, de forme comune, si, daca se poate, in tonuri colorate care sa puna in evidenta mai degraba sutienul decat sa duca cu gandul la culoarea si aspectul unor sani autentici. (Eu nu am reusit in toate ocaziile, dar macar m-am straduit.)

Hors-concours: un sutien medieval din sec 15 din regiunea altfel relativ plictisitoare Tirol austriaca, gasit in 2012 la castelul Lengberg:

Leapsa despre femei

Ideea acestei lepse mi-a fost oferita initial de reflectia provocata de lectura unei poezii a scriitorului e.e. cummings asupra careia mi-a atras atentia bloggerul Pandhoraa, ulterior acelasi blogger prezentand si o alta poezie scrisa de dl Marin Sorescu cam pe acelasi topic, insa intr-un mod mai dezvoltat aproape chiar in sensul lepsei la care ma gandisem eu, (dupa cum mi s-a parut sau, cf dl Goethe citat tot de Pandhoraa, dupa cum am preferat sa mi se para), o companie cu adevarat selecta care mi-a oferit fortitudinea de a indrazni sa purced fara sa-mi mai fie teama ca as putea jigni pe cineva, plus de a spera ca aceia sau acelea care se vor putea simti ofensati/ofensate vor reusi sa se consoleze singuri, fara ajutorul meu, cum or dori sau cum or putea, fie cu ajutorul literaturii fie prin alte metode. Dedic aceasta leapsa tuturor femeilor reale sau imaginate pe care le cheama Nancy.

Luand ca atare asa "de buna" asertiunea d-nei Simoe de Beauvoir cum ca (in traducere aproximativa) "nici o femeie nu se naste femeie, ci devine", (NU in sensul unei tranzitii de la un stadiu de fata la stadiul de femeie matura, ci in sensul propunerii cum ca femeile ar putea reprezenta un soi de inventie conceptuala), o asertiune pe care, desi am obiectii personale asupra ei, totusi nu am chef de a o contrazice in acest moment, cel putin nu pana cand nu citesc macar cateva paragrafe din jurul ei, (un lucru extrem de improbabil), dar si pana cand nu incep macar sa inteleg mai bine lb germana, probabil singura limba in care ar putea fi combatuta d-na de Beauvoir in mod mai eficient, (un lucru care am remarcat spre marea mea uluire chiar ieri ca deja a inceput sa se materializeze, desi sper sa nu progreseze in ritm ff rapid, deoarece acest lucru va duce probabil la o disruptie totala a linistii mele placid-ignorante construite cu atat grija de mine de cand am refuzat sa iau lectii de lb germana de cand aveam chiar 6 sau 7 ani, presimtind ca acest lucru nu poate sa imi aduca decat batai de cap si o eventuala cariera deosebit de stressanta de consilier guvernamental in loc de simplu functionar oarecare), cerinta lepsei este urmatoarea: mentionati minim 5 barbati si 5 femei de tip om real care a existat vreodata in viata, (deci NU de tip zeitate, semi-zeitate, sau erou mitic alegoric legendar, etc), pe care i-ati prefera dvs sa contribuie la inventia femeilor din primul sfert al secolului 21 din orice zona culturala aleasa de dvs. Ar fi frumos si daca ati argumenta, desi nu e obligatoriu. Ar fi preferabil ca ei sa fie artisti, gen scriitori, pictori, fotografi, sculptori, etc, desi nici asta nu e obligatoriu, e voie sa fie si ingineri sau inventatori faimosi. Daca aveti cumva impresia cum ca ar fi posibila inventia si unui etern feminin atemporal, indiferent de secol, si ageografic/acultural, indiferent de locatie, atunci e voie sa fie si asa, si nu e obligatoriu sa va alegeti femeia acestui sfert de secol sau a unei culturi anume, dar macar mentionati chestia asta, ca sa se inteleaga mai clar, ca va referiti la femeia universala. Daca aveti chef si de inventat mai multe feluri de tipuri de femei, atunci ar fi onorabil din partea dvs sa depuneti efortul de a mentiona cate 10 inventatori pt fiecare tip.

Succes !

 

Sunt beat ca un porc

Nu am mancat porc decat abia astazi, plus dupa aia am baut si berea de Craciun cu continut excesiv de alcool, asa ca sunt intoxicat si nervos. Din pacate mama nu e aici langa mine ca sa rada de mine cum rade ea mereu cand devin caraghios de la nervi, si sa ma faca sa ma simt astfel mai bine si mai echilibrat. Am un teanc de vase nespalate in bucatarie, am pufuleti de praf amestecati cu firimituri prin toate colturile, sunt obosit insa nici nu pot sa adorm, nu am chef nici sa citesc o poveste, si nici nu vreau sa-mi spuna una cineva, nu pot sa accesez nici arhiva publicatiilor Conde Nast digital asa cum voiam, trebuie sa ma chinui sa-mi planific o vizita in Germania, nu-mi place niciun hotel din alea care sunt aproape de unde trebuie sa fiu, si mai presus de toate NU vreau sa merg la schi asa ca toata lumea, desi mi-e dor de zapada, dar nu de aia din statiunile de schi. Mie mi-e dor de zapada in care ma jucam cu Karl, numai zapada aia imi place si gata. Dar zapada aia e de pe alta planeta, din alt univers, nu atat doar temporal, ci chiar o lume disparuta, lumea lui Karl, a lui Leena si a mea. Cladirea si gradina sunt tot acolo, le-am vazut si le-am revazut, insa nu mai apartin acelorasi administratori.

Lista Rezolutii pt Anul Nou

1. Sa exersez in continuare sa ma exprim mai bine in scris intr-un limbaj de lemn cat mai optim adecvat atat afinitatilor mele personale cat si informatiei pe care doresc sa o transmit. As dori, la nivel ideal, sa aiba si elemente artistice de tip Biedermeier la un moment dat, mai ales ca tocmai am aflat, cu ajutorul unui comentariu al bloggerului Vax Albina, ca exista si un curent literar cu acest nume, nu numai design-ul de mobila, (care e aparent si precursor al design-ului minimalist utilitar scandinav), insa nu cred ca am cum sa reusesc asta chiar in 2014, mai ales ca nu cunosc lb germana, iar invatarea lb germane NU apartine listei mele de rezolutii pt anul 2014, poate mai degraba pt 2054, dupa ce ies la pensie.

2. Sa incerc sa scriu o povestire de fictiune istorica romantata despre un marinar vorbitor de lb romana de la vremea lui Stefan cel Mare care a avut oportunitatea de a interactiona cu poporul incas vorbitor de lb quechua din regiune Peru de la acel timp, (idee care mi-a venit in timp ce reflectam asupra unor articole scrise de bloggerii Raul Ghiran si Radu Thor, plus catre care ma simt incurajat acum si de indemnul bloggerului Claudiu Constantin care recomanda tuturor sa capete curaj pt a scrie si a indrazni sa publice fictiune in anul 2014).

3. Sa imi programez telefonul HTC One pe care l-am primit de la Mos Craciun, astfel incat sa-l pot folosi si pt scopul lui principal de "telefon destept mobil" mai degraba decat asa ca un memento sau exponat de muzeu despre confimarea existentei lui Mos Craciun.

4. Sa particip in mod constiincios la activitatile Asociatiei de yachtsmen-i amatori, si sa incep sa reflectez la alcatuirea unui plan de actiune pt a-mi cumpara si eu la un moment dat un yacht personal, deoarece am ajuns la concluzia ca mi-ar fi mult mai util decat un automobil personal, plus totodata si mult mai placut de folosit decat o bicicleta sau o ambarcatiune cu vasle sau padele. (Remarc ca sunt in stare de orice numai sa nu cumva sa ma simt tentat de a-mi cumpara un cal pt necesitatile mele de transport personal individual de colo colo si de a fi astfel nevoit de a ma fixa ca om socio-cultural agrar-sedentar asezat stabil pt a oferi conditiile adecvate unui grajd optim potrivit acelui cal.)

5. Sa citesc de pe wikipedia despre Vladimir cel Mare, despre care a venit vorba pe blogul lui Vladen, si despre Pushkin, despre care a venit vorba pe blogul lui Cuvanta.

6. Sa termin odata cu dacii, si sa pot incepe o serie noua de articole dedicate istoriei unor meserii care NU sunt chiar asa de vechi de cand lumea, de ex NU preot sau medic, ci istoric de arta, agent literar, manager, vice-presedinte, etc.

Ce am visat si ce am primit de la Mos Craciun

Deoarece eram asa de stressat si emotionat asteptand sa vina Mos Craciun, plus mancasem si cozonac colorat cu E-uri, azi noapte am avut un vis interesat cu elemente erotice, despre care imi face placere sa povestesc inainte de a insira lista de cadouri primite.

Am visat ca eram in vizita la un prieten recent cunoscut de mine in vis, desi cu un chip care nu seamana cu nimeni vreodata cunoscut de mine, de care eram atras atat intelectual cat si sexual. Pot spune ca era brunet, nu blond, si era mai inalt decat mine. Habar nu am cum exact il cunoscusem, dar fusese oarecum din intamplare ca ajunsesem sa il cunosc, si ma invitase la el acasa sa facem lectii impreuna sau, ma rog, ceva destul de serios oficial de acest gen. De fapt cred ca initial  ma invitase asa doar ca simplu musafir oarecare, dar mai pe urma gasisem ceva serios de discutat si deja incepusem sa lucram impreuna. Ma rog, o chestie mai rara pt mine, pt ca de obicei lectiile erau doar un pretext cand eram asa la liceu, si nu aveam eu vreodata de gand, si nu aveam inclinatia nici atuncea, nici acuma, de a colabora prea des la vreun efort real delucru serios in parteneriat autentic cu altcineva. Mi s-a mai intamplat de cateva ori sa fac lectiile altcuiva, insa in nici un caz nu existase vreun efort depus in comun, nici vreun dialog de lucru mutual educativ intre mine si acea persoana, pur si simplu ii facusem lectia aia si gata.

Imi amintesc in mod tangential ca am fost invitat odata pe la vreo 14 ani chiar sa fiu tutorele unei colege, la matematica, (zau, HABAR nu am DE CE majoritatea profesorilor mei au fost de opinie ca eram bun la MATEMATICA, minus desigur profesorii acestei materii, care nici nu cred ca staiu cum ma cheama...zau, cred ca era un fel eufemistic de a anunta ca sunt deosebit de atroce la alte materii, cele ale profesorilor atat de laudativi fata de mine, pt ca in mod obiectiv eu nu am inteles absolut nimic din matematica decat cum sa aplic niste formule descoperite de altii pt a fi aplicate la anumite probleme destul de stas, si sunt aproape sigur ca NU asta este matematica), si pana la urma activitatea de a educa pe altcineva mi s-a parut atat de complicata si dincolo de puterile mele, incat pur si simplu ii rezolvam eu temele acelei persoane, si mai tarziu,cand m-am intalnit cu ea dupa cativa ani, zau, printre alte amabilitati si schimburi de amintiri comune placute pt amandoi, totusi mi s-a parut ca mi-a reprosat acea activitate, cum ca ea asteptase de la mine sa o educ sa inteleaga ea cum sa-si faca lectiile singura, dar eu doar ii rezolvam problemele de unul singur si gata ! Chiar m-am simtit usor vinovat atunci, desi ea m-a asigurat ca nu mi-a purtat ranchiuna, doar asa voia sa-mi povesteasca ca la vremea aia se simtise oarecum frustrata si chiar si ea vinovata de acel stil al meu, insa nu indraznise sa se planga, si de fapt nici nu era sigura daca voia sa se planga, de vreme ce ii crescuse media la acea materie datorita lectiilor facute de mine, desi la teste desigur continuase sa ia note mici, si mai tarziu a ales sa studieze pedagogia flautului la nivel universitar, deoarece din acesta stia sa cante deja de mic copil, cu mult inainte sa ma cunoasca pe mine. NU ma exprim la figurat, chiar stia sa cante la flaut ! Chiar am rugat-o sa-mi cante si mie, si pe urma sa ma lase si pe mine sa incerc, si mi s-a parut ff dificil cand am incercat si eu, pur si simplu suflam din rasputeri si nu iesea nici un sunet, habar nu aveam cum sa-mi pun buzele pe mustiuc si cum sa expir ! Si culmea e ca desi ea a incercat sa-mi explice, chiar cu deosebita rabdare, tot nu am inteles si nu am reusit ! Abia acum vad de pe wikipedia ca modul de a sufla este ceva deosebit de dificil de educat,exista chiar diverse curente contradictorii in legatura cu aceasta pedagogie, unii opinand ca trebuie sa tina cont de detaliile anatomice ale suflatorului, si ca nu poate fi ceva ff stas ! Acum sper ca acea fosta colega nu s-a decis sa se faca profesoara de flaut doar din cauza ca habar nu a avut atuncea cum sa adapteze explicatiile ei anatomiei mele personale,astfel incat sa reusesc si eu sa scot macar o singura nota muzicala din acel instrument, si si-a dorit astfel ulterior sa se perfectioneze ca pedagog la un nivel mai expert ! Adica totusi sper ca a ales acea facultate din dragostea si interesul fata de flaut mai degraba decat din frustrarea ca a dat peste un elev dificil de educat ! Nu stiu de ce zic asta, poate si a doua motivatie este OK, insa nu cred ca ar fi niciodata prima mea motivatie pt a-mi alege o materie de studiu sau o cariera.

In vis insa m-am straduit sa colaborez serios, aveamsi niste caiete deschise pe masa. Intr-o camera de alaturi erau niste copii mai mici, probabil rudele prietenului meu, care pemine ma cam enervau, ca ma simteam obligat sa tin cont si de ei, nu sa ma concentrez numai asupra relatiei mele cu acel omde care eram interesat si sa incerc sa fac impresie buna prin constiinciozitatea mea intelectuala, astfel incat dupa aia sa putem trece si la partea mai intim afectiva a relatiei noastre de care eram totusi tentat. Insa la un moment dat lectia s-a terminat si a sosit timpul sa plec acasa, desi aveam asa o certitudine ca relatia noastra va continua sa se dezvolte in modurile dezirabile de mine. Se pare ca in decursul acelei vizite ma descaltasem de tenisii de tip Adidas cu care fusesem incaltat, desi in real life eu nu port tenisi prea des, in nici un caz daca m-as duce intr-o vizita de lucru la cineva atat de important pe care il admir atat de mult, plus desi in real life eu personal nu ma descalt mai niciodata atunci cand merg in vizita la cineva decat daca mi se atrage atentia in mod expres, si uneori chiar si atunci intreb daca e neaparat obligatoriu, plus doresc sa mentionez ca faptul ca vad incaltaminte lasata in afara apartamentelor unor blocuri chiar relativ moderne de aici din Copenhaga,mie personal mi se pare chiar induiosator, si stu ca si in unele hoteluri se practica acest lucru, desi acolo mai mult pt cei care doresc sa isi aiba incaltamintea curatata si periata de personalul de serviciu, insa pur si simplu nu cred ca as face asta niciodata, si nu atat pt ca mi-ar fi teama ca ar putea-o fura cineva, desi e si asta ceva demn de luat in consideratie inanumite situatii, dar pur si simplu nu imi vine sa las incaltamintea mea personala intr-un spatiu totusi public, plus nici daca as fi musafir undeva nu m-as simti confortabil sa stau in ciorapi sau papuci de imprumut, pur si simplu nu-mi place, si eu nici nu am prea des incaltaminte deosebit de innoroiata sau murdara pe talpi, deoarece am deosebita grija si ce incaltaminte port si pe unde si cum ma deplasez, mai ales daca as merge intr-o vizita. Insa contextul acelui vis se pare ca ma cunoscusem chiar asa oarecum intamplator cu acel om, si vizita nu fusese ceva ff atent planificat demine,ci mai mult o oportuitate care ma gasise intamplator incaltat in tenisi. Insa nu tin minte sa fi visat cum ma descaltasem,ci doar ca la sfarsitul vizitei imi cautam pantofii sa ma incalt cu ei.

Desi pe cel drept l-am gasit chiar langa mine, celstang era de negasit, si am ajuns intr-o alta camera adiacenta unde am dat peste alti pantofi desperecheati,insa nici unul nu era al meu. La un moment dat venisera si copiii aia ca sa ma ajute,si mi-au arata un tenis tot aparent cu o culoare si un nr de dungi similar cu tenisii mei,insa aveau un nr mai mic, plus erau feminini cu TOC din ala integrat interior, zau,un soi de tenis/pantof pseudo-sport care mie mi se pare de-a dreptul inestetic, si total inutil, chiar si pt femeile caruia ii este dedicat, dar oricum era evident ca nu era al meu. Zau, pana la urma nu am gasit tenisul stang, insa m-am regasit in vis totusi pana la urma incaltat in ambele picioare, desi nu stiu daca in tenisi, deja in fata usii de la intrare care era larg deschisa catre trotuarul care urma sa ma duca catre statia cea mai apropiata de metrou, undeva inainte si la dreapta, si eram fata in fata cu asociatul meu din vis, de care urmasa-mi iau ramas bun, si desi imi parea oarecum rau ca trebuia sa plec si sa ne despartim momentan, aveam totusi intelegerea ca ne vom revedea. Sentimentul era o combinatie placuta pt mine, cu o proportie optima de cca 2/5 de emotie oarecum trista din cauza despartirii iminente si cu preponderenta a 3/5 de emotie pozitiva si placuta, care consta, la randul ei din 2/5 placerea de a ma afla asa fata in fata, privindu-ma in ochi de la egal la egal cu acel individ, (chiar daca el era mai inalt decat mine cu aprox 9 centimetri), si 1/5 speranta ca ne vom revedea in viitor si ca relatia noastra relativ complexa chiar va continua, cf dorintelor mele, desi trebuie sa mentionez ca de-a lungul visului el mi s-a parut oarecum impenetrabil si nu deosebit de expresiv fata de mine. Zau, nici macar nu fac misto de presupusa mea inclinatie matematica mai sus mentionata, chiar asa mi-a venit sa scriu, desi aceste cifre nu mi-au aparut in vis, ci le descriu abia acuma, incercand sa descriu emotia mea din timpul acelui vis, plus imi dau seamacat de ridicol poate sa apara !

Visul reprezinta in fond, dupa parerea mea, in principal satisfactia mea personala ca am reusit sa imi definitivez lista rezolutiilor pt anul nou pe care o voi mentiona intr-un articol viitor, plus si nemultumirea mea ca am lasat-o oarecum pe tanjeala cu proiectul Dacii, pe care insa nu am de gand sa il abandonez ! Plus m-am simtit flatat sa aflu de pe Google ca in general pantofii pe care ii purtam intr-un vis pot reprezenta atitudinea noastra fata de viata, si, din cauza ca era vorba de tenisi, plus ca ma gasisem total intamplator in ei asa in stare naturala, indiferent ca urma sa merg in vreo vizita undeva sau nu, mie mi-a placut ideea ca eu as putea avea asa la baza, in mod natural, o atitudine sportiva fata de viata mea ! Copiii din camera adiacenta pot reprezenta proiecte fata de care poate ma simt mai obligat, ca de ex exact seria cu Dacii, (nemaivorbind de cate chestii am lasat neterminate la serviciu, desi imi propusesem sa fiu cat mai harnic chiar in ziua de Ajun de Craciun), sau, pt ca de fapt habar nu aveam cine erau asa mai exact, desi rude ale acelui ins, (care, la randul lui, ma reprezinta desigur tot pe mine, ala oarecum mai idealul, dar totusi realizabil, ca doar parea un ins total obisnuit, desi o idee mai inalt decat mine, plus fizic asa chiar comun, nu era vreun ideal eroic gen Harap Alb sau cine stie ce alt erou de filme, parea chiar pamantean), pot chiar reprezenta talente inca nedescoperite care incearca sa imi fie de ajutor ca sa-mi gasesc un stil de exprimare imbunatatita si mai optim echilibrata, (nu asa doar intr-un picior), relativ la atitudinea mea fata de viata, chiar daca desigur nu au nimerit-o chiar asa cu un stil mai feminizat asa oarecum fortat, si/sau acea metoda presupusa de a spori creativitatea prin a ma stradui sa vin mai "in contact cu partea mea mai feminina" presupus creatoare, ca e clar ca nu asta e stilul meu !

********************************

Acum, in sfarsit, CADOURILE !

1) HTC One...ura ! ura ! ura !

2) Toate povestile scurte/nuvelele scrise de dl Thomas Mann, in 2 volume, povestiri timpurii, si povestiri tarzii...in lb daneza ! Zau,cred ca vor mai trece cativa ani pana cand sa le pot citi ! Dar poate ca totusi Moarte la Venetia suna mai misto in lb daneza, si voi reusi sa o citesc si eu odata ! Daca reusesc, promit sa imi cumpar si Proust, tot in daneza, ca altfel nu cred ca as putea rezista, si destul ma simt vinovat de atatia ani ca nu am reusit sa citesc si eu niciodata asa mai consistent diverse chestii considerate de mare importanta pt istoria literaturii presupus universale gay ! Zau, totusi SINCER sper ca dl Thomas Mann sa fi scris si cateva povestiri MULT mai interesante si mai misto decat Moarte la Venetia, ca totusi am iubit romanele Buddenbrooks, si Iosif si fratii sai, si Doctor Faustus,si Muntele vrajit ! Ba am citit integral chiar si cartea scrisa de fratele dansului, dl Heinrich Mann, Profesorul Unrat (Ingerul Albastru), desi aia nu m-a captivat chiar asa de mult, dar am citit-o numai din loialitate fata de dl Thomas Mann care scrisese acele 3 romane atat de lungi si totusi usoare si magice si bine construite, asa ca niste cetati Lego, care imi placusera atat de mult.

3) Toamna in Germania, de dl Stig Dagerman, tot in lb daneza...de asta chiar sunt tentat sa ma apuc rapid, dupa ce termin cu thrillerul ala relativ plictisitor, The Expats

4) 2 cani cu Moomintroll-i, una de dragoste, si una cu un sef politist