Dear ISAF penpal,

I haven't heard from you in a while...it's been mostly my fault because, although I am thinking about you quite from time to time, I am too lazy to pick up my pen and write. I hope you are OK. I am OK. You must have heard what happened in Norway on July 22nd, 2011. It was only yesterday, 6 days after that truly tragic and horrific event, that tears could finally come to my eyes. I know that it is too soon for the Norwegian people to be able to cry. They are still stunned by the shock of what happened. I have met, in my life, people who had been subject to great loss in their lives, who told me they could not actually cry until YEARS later. It is healthy to allow oneself to cry, you know, if you feel you are ready to do it. It is also healthy, and totally OK, to CURSE your angered grief out, if you feel like doing so...even cursing God is OK, in my opinion...and I hope all chaplains, (Padre included), will agree with me on this.


American psychiatrist Elizabeth Kubler-Ross described the 5 stages of grief which occur after a big traumatic loss, or can even occur during the human processing of an anticipated loss, in 1969, in her book, "On Death and Dying".


How have YOU been doing ? How's your new commander treating you ? Do you need anything ? What do you miss most that would be allowable for me to send you ?

I have had, for a while, a rather macabre question in my head, and maybe it is not the right time to pose that to you right now, but I'll do it anyway, because I actually never found either the quite right place, or time, or even person to ask it to until now, and I know that YOU I can trust not to be upset by my questions or to fall apart if I seem too insensitive: before being deployed, do they make you write a will, or is it up to individual choice ? Not that one who realistically would be deployed over there would have so much to bequeathe...but, selfish as always, I thought about what would I do, if I had to write my will before actually getting on that transport...

I do not even know what would be the most valuable posessions I actually have...the ones that I would care the most about...even though lately I have fallen into my old habit of compusively accumulating books, I do not consider them to be very valuable. They were actually among the first things to go when, in some occasions, before, I was or, anyway, felt forced to discard some of my bulkier posessions. The only thing I actually feel sorry about when I think about the books I have thrown away in my life, was that I couldn't give more of them away, so at least some other people could enjoy them, and some ended up in the recycling trash...I actually held the hope, as I saw the garbage collectors unload those cans, that maybe one of them, or one of their "sorter" colleagues from the garbage company, would later pick out a couple and take them home, instead of letting them travel on that conveyor belt.

Brand quality clothes & accessories...those I gave or even threw away as well before...leather wallets, watches, even the Gucci shoes & that briefcase from Takashimaya I mostly cared about at one time...the jewelry was lost already, the satin, linen, or Egyptian cotton sheets I cut into thin strips myself and threw in the trash...I truly can't remember what I did with my bathrobe...it probably ended up in the trash as well...when, more recently, I bought my Gant marine blue blanket I swore to myself that this one I will not ever give or throw away...I truly wish to grow old and have it with me wherever I will end my days...this one will HAVE to make my list of posessions to bequeathe...and if I ever get to acquire that sapphire ring I am still hunting for, that one too, I have decided, I will list in my last will & testament.

That's pretty much it, I guess: a blanket and a ring I still do not posess. I guess it is worthwhile trying to stay alive as long as possible at least until I find that ring ! There's a couple of other things I own, but are not momentarily in my posession: a dreamcatcher, and some old photographs. Those I would like to list as well, because they ARE most dear to me.

My earlier quarter million bucks life insurance has lapsed (...LOL !), my bank accounts hold insignificant amounts anyways, I am yet undecided about buying new life insurance...I won't do it anyway before September. GODDAM' SEPTEMBER. I used to look forward to it before I was 17, then...BAM !...and afterwards, after about 2 1/2 years, for yet another about a year and a half, I had almost recuperated my joy and curiosity about new school year starts, then came another...then another...and now...I am telling you...I really am NOT looking forward to this one either now.

I had thought about traveling to Oslo this September...I am not so sure I want to do it now anymore. I most CERTAINLY do NOT want to go to Buenos Aires or anywhere else in that dam' South America, nor Bergen...same thing...right now I am fantasising about Osaka...but, realistically, I won't be able to afford it. Where in the world is it best and calmest these days in September ? If you tell me, I think I'll be able to decide ahead of time to get some form/type of win-win contract signed, so at least I could get part of my travel expenses covered.

Bottom line...please write to me with any advice or answers you may have for me...you are allowed to PM me here, (where I go by "roamsk"), if you want (NO ONE ELSE IS ALLOWED TO PM me over there unless I give them specific permission or invitation to do so...until now only the ICTY Defence Counsels and AFIO chapter leaders are allowed to do so, outside of that forum's administrators...obviously I cannot practically enforce that type of interdiction, but I reserve my right to totally ignore all others).

Your friend & ally,

Rudolph Aspirant (alias Eugen Craciun)

P.S. You are absolutely under no obligation to write.

P.P.S. If you need a blanket, some non-perishable foods, a book, whatever is allowed...just let me know...I WILL send it/them to you ASAP, I promise. Patience, prudence, luck, wisdom...those are harder to get or to transmit, I know, but if you happen to need a small quantity, I'll do my best.

Am visat Politia !

Asta chiar ca nu mi se intampla des ! Inseamna ca ma simt vinovat de ceva ! In vis sentimentul era destul de prietenos fata de Politie. Asta probabil o insemna ca mi-o si place sa ma simt vinovat ! Acum, in plus, sunt si anxios, deoarece nu cred ca este etic sa incurajezi superstitiile in public, inclusiv interpretari "babesti" din astea de visuri. Dar eu zau ca nu visez Politia f. des., eu personal am respect foarte mare fata de Politie, si mi-e si frica de ea. Eu nu pot sa inteleg cum cineva poate sa fie obraznic cu Politia. Am vazut destule cazuri pe Youtube, mai ales legate de Politia rutiera. Si rabdarea Politistilor romani mie mi s-a parut exemplara. Ii rog eu totusi sa ia atentie la sanatatea proprie, deoarece este intr-adevar o meserie foarte stresanta. Mie mi se face rau de cate ori aud ca s-a mai omorat un Politist pe undeva. Nu am vazut statistici pentru Romania. In SUA, cf. diverse articole destul de vechi culese cu ajutorul lui Google, se pare ca in medie rata sinuciderilor la politisti este cam cu 55 % mai mare decat cea a populatiei generale, mai frecvent in cateva orase mai mari ca de exemplu New York City, NY, sau San Diego, CA. In Germania este cu "numai" aproximativ 25 % mai mare.

Dr. John M. Violanti, de la School of Public Health & Health Professions, SUNY- Buffalo, care studiaza cu rigurozitate, de mai bine de 30 de ani, riscurile profesiei de politist, intr-un articol din toamna 2004, (prima oara publicat on-line in ianuarie 2011), observa ca specificul stresant al muncii de politist predispune la aparitia simptomelor de tulburare de stres post-traumatica (PTSD), la randul ei, acesta contribuie la consum crescut de alcool, iar combinatia PTSD si alcool creste riscul ideatiei suicidare de 10 (zece) ori.

Eu nu sunt politist, nu am simptome semnificative de PTSD, dar pot sa raportez ca in ultimele 10 zile am dat gata o sticla de 500 de ml. de brandy frantuzesc, si mie asta nu mi se pare de bun augur, deoarece eu nu beau alcool mai niciodata. Adevarul e ca o data ce am deschis sticla, mi-a fost "mila" de ea sa o las asa "inceputa", mi-am zis ca s-o strica alcoolul din ea daca nu il termin mai repede, si am baut cu constiinciozitate cate o dusca in fiecare zi. Dar recunosc ca nu este bine. Acum, mai am in casa inca o sticla de cognac tot de 500 de ml., (deoarece nu ma putusem decide intre 2 marci diferite cand am fost la magazinul de alcool, asa ca le-am luat pe amandoua), dar m-am decis ca nu este bine sa o deschid, ca daca o deschid, iar o sa-mi fie mila de ea, si nu o sa ma las pana nu o termin si pe aia...eu nu doresc sa devin alcoolic, deoarece pe urma nu o sa mai am bani sa imi cumpar produse Gucci.


Alt fel de raport:

http://www.cspan.org/Events/House-Armed-Services-Subcmte-Hearing-on-Stress-in-the-Military/14671-1/


http://www.militarymentalhealth.org/Welcome.aspx

Multumesc, Alex din Valea Doftanei.

http://fr.wikipedia.org/wiki/Valea_Doftanei



http://www.radiovaticana.org/en1/articolo.asp?c=507051



http://www.kongehuset.no/c27262/nyhet/vis.html?tid=92959

My relationship with the environment

Un mic efort de sustinere al poporului norvegian aflat zilele acestea in doliu

Eu nu cred ca ma pricep sa consolez popoare care trec prin tragedii nationale. Nu cred ca ma pricep sa consolez nici oameni individuali care trec prin asa ceva. Eu, de exemplu, nu am trecut prin nici o adevarata tragedie sau mare pierdere personala. Decese in familie am mai avut, (3 bunici si 1 unchi), insa acesti oameni au murit, totusi, desi, desigur nedorit, cat de cat anticipat, la varste onorabile, si in nici un caz in conditii violente de tip criminal.

Eu eram la serviciu cand s-a intamplat, si ca, de obicei, nu eram atent la ceea ce se intampla in jurul meu, ci eram preocupat de niste activitati administrativ-birocratice, care observ ca au inceput sa imi faca din ce in ce mai multa placere in ultimul timp, deoarece sunt un tip de lucru mecanic, care nu implica un efort prea mare de concentrare, plus ca mi se pare interesant ca imi ofera ocazia sa apas pe niste taste mai rar folosite, de exemplu "~", sau aia de paragraf legal pe care vad ca nu o am pe keyboard-ul asta, sau sa deschid si sa inchid diverse ferestre (pe Windows, desigur), sa fac alegeri din diverse meniuri de tip drop-down, (deoarece mie nu imi place sa folosesc tastele "f"), etc.

Astfel, abia dupa cateva ore dupa ce aparuse prima veste despre tragedie la TV am dat si eu nas in nas cu un om real, un coleg norvegian, care m-a intrebat imediat daca am auzit ce s-a intamplat si m-a intrebat daca am cumva prieteni in Oslo, iar apoi a adaugat ceva de genul ca "nimeni nu se putea astepta ca asa ceva sa se poata intampla in Norvegia". Desi eu habar nu aveam despre ce era vorba, mi-am dat imediat seama ca bietul om era anxios despre ceva rau de tot care se intamplase in Oslo, si deoarece nu mai vazusem norvegieni anxiosi pana atunci, am fost pus pe moment intr-o usoara incurcatura, deoarece nu stiam care or fi obiceiurile locale legate de sprijinul uman intre colegi la locul de munca.

(Ma simt nevoit sa explic ca eu am devenit mai atent la acest fel de nuante culturale de cand mi s-a atras atentia ca unii superiori norvegieni au o parere proasta despre comportamentul meu la locul de munca, care nu li se pare de tip "team-player", desi eu am incercat, [din pacate, in zadar pana acum, am impresia, deoarece nu am nici talent de comunicator, plus ca ma panichez imediat cand primesc feed-back negativ, ceea ce, din cauza existentei cercurilor vicioase, da imediat apa si mai multa la moara "adversarului" sa isi reconfirme prejudecatile despre mine], sa explic ca exista o mare diferenta intre a fi "team-player" si a lucra in echipa.)

Ma rog, pana la urma am reactionat instinctiv, si i-am povestit niste povesti din alte culturi, sperand ca poate il vor sustine moral macar intr-o anumita masura, asa pe moment. Nu stiu daca am avut succes deoarece parea destul de regresat. (Dupa aia, cand am povestit episodul respectiv lui N., el, care are atat mult mai mult autentic talent de a comunica in mod profesionist diplomatic cu oameni din alte culturi, cat si training special de calitate pentru a face asa ceva, mi-a atras atentia ca s-ar fi putut sa apar "snob" si "nepasator", si mi-a dat niste sfaturi de comportament mai simplu si mai direct adecvat. O sa vedem mai tarziu ce-o iesi, cand mi-or face sefii adevarati viitorul "review" de "on the job performance"...dar, pentru linistirea tuturor cititorilor acestui blog, anunt ca eu, prevazator ca intotdeauna din fire, sunt deja pregatit si cu planul B, care ar fi sa plec cu N. in Sudanul de Sud pe post de amant intretinut, si, in caz ca asta nu se va putea implementa, si cu planul C, care ar fi sa ma mut din zona asta culturala de vest chiar la Oslo...idee care, marturisesc, incepe sa imi surada din ce in ce mai mult in ultima vreme...din mai multe motive.)

Ce am facut eu insa concret, pentru a ma simti si eu util la ceva societatii generale norvegiene, cat si diasporei norvegiene, in timpul acestor zile de doliu national: am scos portofelul si am sustinut din punct de vedere financiar urmatoarele firme, chiar in aceasta ordine:
   
    * Reitan Group
    * Telenor Group
    * Nokia Corporation
    * Norges Gruppen
    * ICA Group
    * Deli de Luca
    * Seven & I Holdings Co.
    * Exxon Mobil Corporation

(In afara de aceste firme mai importante, am sustinut bineinteles si compania de transport public local Kolumbus, am mai cumparat si niste carti si ziare, sustinand diverse edituri, si cred ca mai pot spune ca am mai sustinut, in mod secundar, si alte firme legate de diversele produse pe care le-am cumparat de la firmele mai sus mentionate, de exemplu Philip Morris International, sau Mars GmbH, dar imi e lene sa le scriu chiar pe toate.)

Relatia mea cu istoria

In clasa a IV-a m-am intalnit prima oara cu propria mea incompetenta scolara...tocmai la ora de istorie ! Pana atunci evident ca luasem aproape numai note de 10 la materiile mai importante pentru mine, ca de exemplu purtarea, si observasem ca ma descurcam destul de bine si cu lb. romana si cu aritmetica. Imi fusese un pic teama de impartire, deoarece, cand incercase mama mea sa mi-o explice acasa mai inainte sa ajungem la capitolul respectiv la scoala, nu intelesesem nimic, insa cand ne-a explicat profesoara mi s-a parut foarte simplu si logic, si, prin urmare, din cauza acelei profesoare de matematica pe care am evaluat-o imediat ca foarte talentata si competenta pe domeniul dansei de activitate profesionala, daca a reusit dansa sa ma faca pe mine sa inteleg un subiect pe care il apreciasem ca deosebit de complex, de atunci incolo nu mi-a mai fost teama de capitolele noi de matematica.

Ma rog...recunosc ca am avut ceva dezamagiri personale temporare ulterioare, in timpul scolii generale, in legatura cu inabilitatea mea de a concepe demonstratii logice originale la geometria plana euclidiana, insa le-am pus pe seama lipsei mele de imaginatie si creativitate, nu am dat vina pe Euclid sau pe profesoara, si m-am consolat cu algebra, la care, din punctul meu concret si practic de vedere, nu era nimic de demonstrat, sau de imaginat, ci doar de aplicat anumite formule deja descoperite de oameni care eu i-am evaluat ca atat destepti cat si credibili, de vreme ce le-am gasit si pozele ulterior in diverse enciclopedii alcatuite din hartie, deci nu a fost nevoie sa ma chinui eu cu dubii despre formulele oferite de ei.

La istorie insa am avut primul meu profesor de sex masculin, si am simtit imediat ca nu ma pot astepta de indulgenta din partea lui doar pentru ca eram cuminte in clasa la ora si copiam constiincios tot ce scria dansul pe tabla. Si cand in sfarsit mi-a pus si mie o intrebare, care a fost, aproximativ: Care a fost contributia principala a romanilor antici la istoria Romaniei ?", am apreciat imediat intrebarea drept una complexa si de sinteza, i-am aratat ca apreciez acel nivel de intrebare adresata mie personal luand un aer ganditor, dar nu am rezistat prea mult si m-am grabit sa ii prezint concluzia mea, asteptand, evident, laude din partea lui, sau macar un zambet de apreciere: "Romanii antici au adus o contributie foarte importanta pentru istoria Romaniei", am zis eu, diplomatic si ingaduitor ca intotdeauna fata de culturile straine, " au construit poduri, sosele, terme, si sisteme de canalizare." Am asteptat sa vad o schita de usurare pe fata dansului...insa am remarcat ca el inca astepta sa mai zic ceva...oarecum panicat, dar si dezamagit de situatie in acelasi timp, am incercat din rasputeri sa mai pot adauga ceva...m-am gandit ca poate referinta la sistemele de canalizare nu o fi prea politically correct, sau o fi fost prea stanjenitoare de mentionat in public, si am repetat cuvantul "poduri", desi mie personal termele si canalizarea mi se parusera mult mai importante pentru mentinerea sanatatii publice a populatiei, despre sosele nu eram chiar sigur, si in plus imi amintisem ca de fapt unul din podurile mai importante fusese construit de un cetatean roman antic de origine greaca nascut pe un teritoriu care astazi apartine Republicii Arabe Siriene, care, in ciuda cetateniei romane antice, poate ca, in anumite cercuri, nu era considerat chiar roman antic-roman antic get beget, si astfel, din cauza unor posibile simple prejudecati umane, sau chiar, mai grav, din cauza unor diferende internationale sau chiar operatii complicate de securitate internationala in desfasurare in acel moment, puteam sa risc sa-mi tai craca singur de sub picioare...insa nu am putut citi nimic pe fata profesorului...am tacut si eu si am asteptat sa imi zica el punctul lui de vedere, care, dupa oarecare intarziere, s-a dovedit a fi unul de dezamagire generala fata de abilitatile mele de a privi istoria, poate si alte lucruri, in mod sintetic, sau poate, mai rau, fata de inabilitatea mea de a trage concluzii corecte din diversele lectii la care eram supus. "Pai au mai contribuit ei si cu altceva, nu doar poduri", m-a informat dansul in final. Eu am asteptat sa imi zica ce anume, ca macar atunci, in ultima clipa, chiar daca voi lua nota mica, macar sa ma aleg cu vreo informatie utila dezvoltarii mele intelectuale ulterioare, insa dansul m-a dezamagit total deoarece nu a binevoit sa ma informeze in mod educativ, desi doresc sa consemnez ca acest lucru facea parte din sarcinile dansului de serviciu. Mi-a dat nota 8, pe care eu nu am contestat-o, si nu o contest nici acum, deoarece am evaluat ca am totusi niste carente pe un domeniu atat de important cum este istoria, si nu toti pot lua nota 10 la acesta materie dificila.

Dar zau ca m-am gandit de atunci din cand in cand la care o fi fost raspunsul mai potrivit, mai complet la acea intrebare de sinteza. Abia acum, scriind despre acest episod, imi dau seama ca poate dansul o fi vrut sa ma refer la contributia la formarea limbii romane, poate chiar, desi eram totusi doar in clasa a IV-a, si la fondul genetic al populatiei majoritare a Romaniei contemporane, sau chiar a unor particularitati culturale ale diverselor populatii de oameni locuitori in zona geografica a Romaniei contemporane...insa nu am cum sa fiu sigur. Plus ca din cauza acestei intamplari, am inceput sa imi formez niste prejudecati poate nesanatoase fata de dificultatea disciplinei numita istorie, si am mai tras si concluzia, poate eronata, ca nu este un domeniu fata de care eu sa am vreo inclinatie deosebita, neglijand-ul de atunci incolo pe toata durata scolarizarii mele formale. Insa doresc sa transmit acelui profesor ca, desi am evaluat ca s-a comportat intr-un mod oarecum neetic si neprofesional fata de mine ca elev, prin faptul ca nu m-a informat despre raspunsul corect la vremea aceea chiar pe loc, sau macar sa imi fi oferit o pista de cercetare proprie ulterioara, macar un "hint", asa cum eu consider ca ar fi trebuit sa o faca, l-am iertat de mult in sufletul meu si nu il consider raspunzator de faptul ca eu nu am urmat o cariera diplomatica in viata mea profesionala. De vina pentru aceste carente culturale si deviatii de cariera sunt doar eu. Renunt a-i mai da in judecata si pe acei indivizi sau pe acele institutii sau organizatii mentionate de mine mai devreme aici.

La vremea acelui episod, acel profesor al meu de istorie era un barbat brunet usor mai inalt decat media, cu corp atletic, imbracat intr-un costum alcatuit dintr-o stofa care aducea a tweed. Nu mai tin minte cum il cheama. Eu de obicei nici nu ma straduiesc prea tare sa asimilez, si nici nu tin minte prea usor diverse nume de persoane cu care interactionez in viata. De la aceasta regula fac exceptie cei pe care eu ii evaluez ca ar fi oarecum interesati de a-mi impartasi informatii credibile si utile pe anumite domenii de interes, fara ca eu sa depun prea mare efort pentru acest lucru, si, poate, in anumite cazuri mai discrete, cei fata de care eu ma simt oarecum anxios, mai ales vinovat...dar astia nu sunt prea multi. Nu tin minte numele nici unui profesor ulterior de istorie din viata mea ulterioara, si nici al vreunui istoric mai cunoscut, desi pot marturisi ca recent am vazut o carte in limba daneza numita "Ce este istoria", scrisa de un om numit Hans Peter Clausen, m-am gandit ca ar fi poate interesant sa o citesc, insa am renuntat, deoarce am considerat ca, daca voi simti cumva vreodata nevoia de a primi informatii de tip istoric sau despre istorie in general ca disciplina de studiu, sunt de acum in stare si eu sa apreciez critic si comparativ informatiile gasite pe wikipedia DOT org si pe site-ul "The History of the World".

Nostalgii anticipate

Viitorul US amiral Nelson mi-a spus prima poveste cu iz autentic despre el insusi, mai bine zis despre broscoiul pe care l-a avut in grija cand avea in jur de 9 ani, pe care l-a primit cadou de la un fost prieten de-al tatalului lui, ("fost" deoarece acel om a decedat cand N. era adolescent). N. i-a dat broscoiului numele de Timmy. Nu mai tinea minte de ce. Nelson ii dadea din cand in cand corn flakes inmuiati in apa si avea impresia ca lui Timmy ii plac, deoarece broscoiul se balacea in ei si se prefacea ca ii gusta, ca sa-i faca, desigur, placere prietenului lui cel nou. Inr-o buna zi, cand Nelson avea vreo 10 ani, Timmy a disparut, deoarece a reusit sa prinda o ocazie cand N. l-a pus temporar intr-o cutie veche de pantofi ca sa-l duca la scoala la o ora de "show & tell". Nelson a fost heartbroken, l-a cautat in zadar prin imprejurimi, a cerut ajutorul si fostului prieten al tatalui sau, dar Timmy a ramas AWOL si N. a trebuit sa se consoleze cu amintirile.

Dupa aia, inainte sa intram in dusul meu unde apa calda dureaza numai vreo 6 minute, mi-a povestit despre jacuzzi lui din America. Ce pacat ca nu o sa apuc sa fac si eu vreodata baie intr-un adevarat jacuzzi American. (Piscina in curte nu are, presupun ca din cauza ca iernile sunt destul de grele in Michigan, plus ca nu ar avea cine sa o intretina ca lumea deoarece el e mai mult plecat de acasa.)

Dupa aia m-a cerut in casatorie, iar eu a trebuit sa il refuz. In plus, a mai trebuit sa ma prefac sa il si conving sa nu dezerteze din US Navy dupa ce el, intotdeauna diplomat si politicos din fire, s-a prefacut ca are de gand sa o faca...din dragoste pentru mine, evident. Am impresia ca vrea si el o scrisoare de recomandare din partea mea ca sa ceara intr-o buna zi un post la State Department.

In ziua urmatoare am primit de la el un cadou: niste butoni cu safire. Cum eu nu port niciodata butoni la camasa, m-am gandit sa ii propun sa pastrez eu unul, iar pe celalat sa-l ia el in februarie, acolo, in Sudanul de Sud, sau unde s-o mai duce, ca sa-i tina de urat.

Discutii

Cum era si de asteptat, N. mi-a gasit blogurile. De altfel nici nu m-am straduit eu sa le ascund prea mult. Nu s-a ofuscat prea tare in legatura cu "inselatul", dar mi-a atras atentia sa nu mai scriu prea in clar unde lucreaza sau alte detalii de identificare prea evidente, ca sa nu-i distrug total cariera. In legatura cu celelalte elucubratii de pe bloguri nu a zis nimic, si am impresia destul de realista ca s-a plictisit sa citeasca prea in detaliu prea multe posturi dupa ce l-a gasit pe ala despre "N." si "M." ! Poate ca asta ar duce la concluzia ca este extraordinar de tolerant din fire, dar, cum am mai scris, parerea mea sincera este ca are training solid in a accepta tot felul de "ciudati", sau "nebuni" cu drept de libera expresie prin preajma ! Ceea ce nu ma face decat sa ii admir profesorii si trainerii lui si mai mult, mai ales, sau poate tocmai pentru ca nu a absolvit cursurile vreunei scoli de Arta sau Critica de Arta contemporana.

Conversatia despre cariera lui N. a dus insa inevitabil la discutia despre faptul ca nu mai avem decat 6 luni la dispozitie, pentru ca pe 31 ianuarie 2012 o sa fie ultima sa zi de lucru in Regatul Norvegiei...cu aceasta precizare precis ca l-am identificat in clar fata de colegii sai de serviciu, dar, din fericire, nici numele meu, nici blogurile mele nu au mari sansa de a fi google-uit de vreun angajat de la NATO JWC, nici de catre superiorii directi ai lui N. din US ! Just in case, o sa zic ca eu, in calitate de observator expert international independent, sustin in general repeal-ul policy americane de "don't ask, don't tell", si implementarea unei policy care sa permita persoanelor gay sa se inroleze in structurile DoD, dar, pana una alta, atata timp cat acea policy este inca en force, afirm ca nu el a facut dezvaluirea ca este homosexual, ci ca eu, cetatean al unei tari aliate, l-am "deconspirat", si ca totodata este parearea mea de consultant expert international evaluator de personal pentru structuri si institutii cheie ca LT N. serveste in mod inalt onorabil si competent interesele tarii sale, ca este total loial cui trebuie sa fie, si ca destituirea lui doar pentru simplul motiv ca am participat in activitati sexuale reciproce impreuna in mod consensual, ar fi total contrara intereselor SUA cat si ale aliatilor SUA. Sper ca atat Dl. Presedinte al Statelor Unite ale Americii, cat si Ministrul Apararii al SUA, si Seful Statului Major General American sa fie la un moment dat de acord cu mine...in legatura cu repeal-ul si cu aprecierile mele despre profesionalismul LT N., adica, in mod principal, nu neaparat cu actiunea mea recunoscut subversiva, insa nu ostil dusmanoasa, de a-l fi dat in gat.


Nu stiu cum o sa fie din Februarie 2012 incolo dupa ce va pleca N., (eu sper, pentru cariera lui, ca undeva prin Zona Pacific mai curand decat in Republica Belarus, chiar daca teoretic Belarusul e mai aproape geografic de mine, si mai si pare a fi o zona de interes international in crestere in ultima vreme, dar ma grabesc sa afirm ca el nu mi-a zis nimic concret in acest sens)...tot ce stiu e ca am inceput, cum era si inevitabil, sa ma atasez de el...altfel nici nu l-as fi inselat probabil...

Relatia mea cu muzica si poezia- rated R (due to gay kiss link)

Este un cantec caruia chiar i-am scris versurile in timp ce-l ascultam, si am incercat sa le invat pe de rost. Cam pe la 15-16 ani. Videoclipul asta de mai sus l-am descoperit doar recent, dar cred ca reprezinta destul de bine starea mea de spirit de atunci.

d.r., my first more or less ideal love, you whom I first kissed out of love and desire to offer as much as to receive, I will never forget you. I don't think of you very often, but when I do, I wonder what has become of you, of (y)our room, of your life. I will always wonder if my life would have turned out completely different if you would also had been my true first lover, instead of the one I later chose as "good enough", our activity involving some deception on our part, deception which seems to have tainted with subsequent ones my whole fu[...]ng life since. I would have probably never gotten to professionally travel as much, I am sure, because I wouldn't have fu[...]ng FELT the need to continually attempt to find YOU in all the fu[..]ng lonely places I've inhabited & all the fu[...]ng people I have fu[...]ed & who have fu[...]ed me...I like to daydream we would have just travelled for pleasure and vacation, taking turns as drivers or itinerary makers, me interviewer, you interviewee, later vice-versa, me travel journal writer, you always inspirer, me loving you and you loving me, us both being able to just STUPIDLY SMILE at both one another & at the world much more often that it would have likely ever happened to either of us otherwise...instead of travelling for stupid jobs & temp or broken perm contracts & obligations. But it would not have probably happened like this anyway. It is more likely that we would have split up, sometime before we both reached 20, given the fu[...]ng STUPID PAIN that had to happen to me on account of that psychopath I manage to intermittently forget & forgive, but I JUST CAN'T, because he, too, contributed in a pretty direct manner to taint my life with anxiety, avoidance, cowardice, concern. Regardless...I want you, d.r., to know & I want it RECORDED that it would have been YOU, d.r., I would have called on that September day almost 10 years ago, instead of just NO ONE out of circumstance, & again, probably misapplied, yet dutiful, concern. I would have called you, d.r., I would have asked you if you were OK, I would have worried about you, I would have had someone to talk to instead of just take it in & take others' shocks & pains in as well, all alone...you would have always been my preferred "at the limits" back up person, not human error prone always faulty back up plan. I just cannot make myself to yet say "Good bye" to you too. I do not even know where you are, but if, by any chance, you are in the country of my birth, instead of an adoptive country, I want you to know that I have chosen you to be my last human link with that country. Ideally, if fate has it that you shall be the one to outlive me, I want you to be the one who will scatter my ashes over the Pacific Ocean, as I, in spite of the factual testified to reality of shooting star wished wishes re-enactments & actualizations, remaining quite aware of the infinitesimal likelihood of it ever coming true, desire.

=======================================

Re. cazul D.S.-K. currently in the news:

@ Cyrus R. Vance,Jr. , NYC D.A. & Assistants; CC: William W. Taylor III, Esq & Partners.; BCC: Kenneth P. Thompson, Esq. & Firm: I feel compelled to let you know that it is not so significant that the alleged victim went and cleaned a hotel room immediately after the alleged sexual assault before finally reporting the assault to the witness represented by her employer; in any case, if it is true indeed that the alleged victim may have been subject to prior sexual assault and/or other extraordinary traumatic experiences in her native country, (the Republic of Guinea), it may indeed be possible, quite likely, that upon re-experiencing another event perceived as extraodinarily traumatic by her, she could have dissociated during the event, she could have subsequently attempted to cvasi-automatically perform some routine duties, while, still in a shell-shocked, "numbed" state of mind, being yet incapable of taking any purposeful action or decision, appearing thus outwardly, (to amn independent ouside observer), indecisive about her immediate next course of action, then subsequently, become fully conscious again, and fled down the stairs to the office of the hotel manager and told those witnesses what had just happened. From an expert level well supported theoretical point of view, that purported behavioral discrepancy DOES NOT necessarily go against the alleged victim's credibility, nor does the fact that she may have omitted to tell about it during her subsequent recounting of the actual chain of events, and may actually lend credence to her overall life story.

----------------------------------------------

I dedicate this post to regretted Mr. Cyrus Roberts Vance, and to the entire team or, actually, teams of persons who have historically participated over time in bringing the movie "The Defiant Ones", (also known in translation in many languages of the world as "The Chain"), in front of our global audiences.

Sunt suparat pe Republica Populara Chineza ca a sustinut-o pe Mme Lagarde...

...de aceea postez aici filmul documentar "Radacinile Nebuniei"...

Dedic acest post Planificatorilor Urbani Moderni Originari ai orasului Stavanger din Zona de Vest a Regatului Norvegiei si creatorului, (si colaboratorilor curenti, daca exista) ai blogului Zoso DOT ro, (prima oara intalnit de mine pe blogul lui "Blegoo"), care m-au ajutat pe mine in dezvoltarea mea educationala si personala proprie.

----------------------------------------------------------------------------

BTW, atentie Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei: site-ul Ambasadei Romaniei din Republica Populara Chineza nu prea este updat-at in mod regulat in ceea ce priveste activitatea proprie a Ambasadei, nu mai vorbesc ca nu este usor accesibil de pe site-ul curent al MAE, ci doar prin cel vechi. Sunt f. suparat si pe dvs. din cauza acestor disfunctionalitati de Forma, cat despre Fond va sfatuiesc INCA O DATA cat se poate de serios sa fiti cat mai rigurosi si profesionisti cand decideti pe cine trimiteti la post in zona Scandinavia, ca va zic eu ca NU VA PRICEPETI, si nu sunt dovezi NICI ca aveti experienta RECENTA in aceste tari, nici macar vag pe zona consulara, nu mai vorbesc pe linie de comert, (expertiza pe acest domeniu din urma putand fi imbunatatita doar daca mentineti un program regulat de consultatii inter-departamentale cu departamentul coresponzator din Ministerul Economiei, Comertului, si Mediului de Afaceri, ca activitate de serviciu OBLIGATORIE periodica).

[BTW nr. 2 @ MECMA Romania: m-am uitat la Organigrama dvs. Puteti elimina usor cele 2 posturi de Secretar de Stat, ca sa faceti ecomomie la Buget, ca tot nu par a avea vreo raspundere directa cei doi in prezent alocati, din cate reiese din organigrama. DUMNEZEULE SFINTE...NU ATI MAI SCHIMBAT CHIAR APROAPE NIMIC la organizare administrativa COMERT DIN pre-1989 ! (cf. coroborare cu informatii repetate credibil confirmatoare, provenite de la o sursa reprezentata de un expert credibil). Nu-i nimic, nu va descurajati, ca e semn pozitiv de stabilitate, plus am vazut ca tineti o arhiva relativ buna, si puteti folosi expertiza anterior acumulata ca sa o comunicati si MAE-ului inainte sa va reorganizati OBLIGATORIU...macar asa de forma. Daca tot comunicati cu MAE, imprumutati-le si webmasterul de la "MECMA- DTI" cu experienta gen "old MAE" ca sa-i mai ajutati cu noul site.]

------------------------------------------------------------------
{US Gen. Petraeus, David, I told you not to take that job...but since Holly & you have decided to do it anyway, I strongly advise you to have a more or less informal chat with Mr. "John George" Tenet before you "step out of that car alone".}

================================

N.B.: no disrespect meant to Mr. George John Tenet, Distinguished Professor in the Practice of Diplomacy at Georgetown University, by me inverting his first names and posting that link. He should be aware by now that I like to kid around with his first names, and I do so from time to time just in sympathy.