Criza de varsta mijlocie- partea 3

Acum ca am putut determina cu ajutorul unui comentariu al blogger-ului Raul Rual de sub partea a 2-a a acestei serii de articole ca dorinta mea recenta de a-mi achizitiona un catel era de fapt o dorinta nerealista aparuta in contextul etapei preliminare a acestei crize de vrasta mijlocie, m-am decis sa ma ocup preferential de aspectele mai spirituale ale acestei etape de criza, (urmand sa adresez alte cateva mai concrete in capitolele ulterioare).

In primul rand trebuie sa recunosc ca, desi acum vreo 3 ani ma decisesem sa raman credincios in D-zeu in loc sa tot oscilez intre pozitia agnostic si credincios, asa cum fusesem obisnuit de la vreo 13 ani in sus, de obicei in functie de daca eram sau nu indragostit, si resimteam nevoia sa fiu concret recunoscator fata de o entitate de nivel divin in cazurile in care ma indragosteam, pt ca efectiv, la nivel reflectiv deliberativ rational, mi s-a parut un consum excesiv de energie sa tot apas on/off pe acel buton al nivelului rational al religiozitatii, fara sa vreau am remarcat totusi in ultima vreme o alunecare destul de consistenta catre pozitia agnostic, chiar si daca este recunoscut ca in general religiozitatea tinde sa creasca pe masura ce oamenii inainteaza in varsta, si chiar si daca in cazul meu totusi m-am mai indragostit de mai multe ori in ultimul an.

Aceasta alunecare neplanificata catre o pozitie spirituala agnostica, (desi poate previzibila cunoscandu-ma pe mine + tinand seama si de trendurile recente larg mentionate si dezbatute mass-mediatic), parandu-mi-se totusi oarecum neobisnuita, a trebuit sa o plasez si pe asta ca posibil asociata cu aceasta criza de varsta mijlocie...desi e posibil sa fie legata si de faptul ca ultimele mele 2 indragostiri au fost atat neimpartasite cat si totodata si imposibil de actualizat, (cel putin pt mine), fiind fata de oameni clar pozitionati preferential heterosexual, si 2 indragostiri din astea asa la rand una dupa alta nu prea cred ca mi s-a mai intamplat inainte, sau cel putin nu le-am lasat eu sa se intample, pt ca asa la nivel general desigur ca pot fi atras de o gramada de heterosexuali in decursul oricarei perioade, ei fiind real majoritari prin jurul meu peste tot in lume, insa doar nu am sa-mi ingadui sa ma indragostesc chiar de toti, deci in final ce mi s-a intamplat in ultimele luni poate sa fi fost chiar o neglijenta personala...dar si asta e demna de bagat in seama, deoarece eu sunt de obicei destul de riguros fata de mine insumi, si acest semn de neglijenta poate inseamna ca, o data cu inaintarea in varsta, am inceput sa obosesc in mod real mai usor, sa nu mai fiu capabil de a depune efortul de rigoare necesar, (interesul sau chiar motivatia pt rigoare nefiind prea comun de a scadea pe masura ce inainteaza oricine in varsta, ba chiar dimpotriva, la fel cum nici flexibilitatea cuiva nu prea cred ca are vreo sansa sa creasca, cel mult sa se mentina, chiar si prin cine stie ce antrenament sportiv gimnastic-coregrafic sau recuperator).

In mod practic, am impresia ca, tot incercand sa evit bicicletele de la sala, cred ca am facut prea multe exercitii cu greutatile si in general de mentinere de pozitie prin efort izometric, cu care eu personal nu prea cred ca sunt obisnuit si fata de care nici nu am afinitate deosebita, si totodata, la nivel relativ, am depus prea putin efort izotonic si de tip aerobic decat ar fi fost optim pt mine. Stiam eu deja, de altfel, ca trebuia,

a) sa urmez in mod mult mai constiincios sfaturile medicului meu de familie, plus ale prietenei mele, nemaivorbind de cele de o viata ale lui mama si tata, fata de ce tip de exercitii fizice sunt potrivite pt mine, si

b) sa iau lectii de dans cand eram mic, si sa nu renunt atunci la ele cu prea mare usurinta din cauza ca am avut dificultati la orele initiale de patinaj artistic, plus din teama ca nu aveam aptitudini si caracteristici fizice autentic satisfacatoare pt balet...adica pot sa zic sincer ca senzatia mea a fost si pe atunci ca eu personal nu merit sa incerc sa iau lectii de balet, efectiv din respect autentic pt profesionistii talentati ai acestui sport complex de nivel optim dezirabil final de arta, pt ca daca i-as fi spus lui mama ca vreau la balet, ea precis m-ar fi lasat sa iau lectii, ba chiar m-ar si fi incurajat in mod competent...mai ales ca am avut si o matusa de-a 2-a care dansa popular la nivel profesionist...desi adevarul e ca si ea s-a exprimat destul de clar si de sincer ca nu am eu acele aptitudini necesare pt dans profesional, si ca, desi nu doreste sa ma descurajeze, deoarece baletul este intr-adevar un sport ff util, totusi se vedea clar cu ochiul liber din prima ca nu voi ajunge prea departe, nici macar la posibil nivel profesionist de dansator cat de cat competent in vreun bar, daramite in dansuri populare sau de balet clasic, desi poate aveam o sansa la dans modern de nivel amatori daca dadeam de un maestru coregraf mai indulgent fata de dansatori si mai putin riguros fata de public...ca sunt si din astia, si uneori le iese si lor ceva OK din cand in cand, insa mie efectiv nu mi-a placut dansul modern niciodata, iar in ceea ce priveste dansurile de salon, eu nu indrazneam sa dansez nici macar cu mama, cand ma invita ea la dans, nici macar in casa, daramite in public, si daramite cu altcineva, astfel incat sa risc sa ii distrug si acelei persoane reputatia sau chiar cariera.

Concluzia mea inevitabila a fost cea de a reconfirma ca am ajuns la zenit, sau sunt deja chiar usor trecut de el, si ca de acum inainte nu ma asteapta decat un prelungit lent declin in toate planurile, si cel mult, la nivel mai mult ideal, o mentinere la un nivel plat de stagnare cat oi mai fi in stare de depus efort cat mai constiincios, ca dupa 64 de ani chiar ca nu cred ca se mai poate face ceva pt a impidica acest declin catre nadirul latent autentic fizic-matematic al fiecaruia din noi. Nu doresc sa raspandesc informatii de tip pesimist exagerat in public, mai ales ca eu pretuiesc ff mult orice activitate de sustinere de moral, dar efectiv nu am cum sa evit acest lucru, si cel mult pot sa sper ca aceste informatii vor fi interpretate in contextul titlului acestei serii de articole, ca e totusi vorba de o criza de varsta mijlocie, si, desi eu m-am decis sa o abordez ceva mai devreme decat e comun obisnuit, asta e si pt ca efectiv nu am alte preocupari sau obligatii...adica, de ex, daca as fi avut copii mici, nu as fi avut timp sa ma gandesc la aceste lucruri decat peste vreo 15 ani, dupa ce or fi reusit sa ia si ei Bac-ul.




 

Pauza de leapsa

Am primit o leapsa cu o singura intrebare de la blogger-ul Vienela, Ce vreau de la blogul meu in 2013 ?

Eu, sincer sa zic, as vrea sa ma lase in pace, (NU Vienela, ci chiar blogul). Adica sincer cred ca sunt addicted, in plus nu e nici o addictie utila la altceva, in cazul meu, decat la a inlocui alte addictii mai calitative si a facilita alte addictii la fel de inutile, ba chiar si naravuri. De ex eu cand scriu pe blog fumez mai multe tigari si a devenit oarecum un gest automat. Plus stau sedentar mai mult decat sunt eu obisnuit sa stau sedentar. Plus NU am remarcat ca mi-as fi imbunatatit cumva stilul general sau corectitudinea de a ma exprima in scris in lb romana, sau ca mi-as fi largit vocabularul in lb romana, desi e posibil sa fi devenit oarecum mai abil la a scrie intr-un stil oarecum cvasi-jurnalistic, dar nu stiu la ce imi foloseste asta, deoarece si asa exista prea multi absolventi de facultati de jurnalism in lume, plus am remarcat si ca, in plus, cei din Rep Moldova care se exprima in lb romana par real mai talentati si abili la stilul general jurnalistic decat cei din Romania, asa ca efectiv blogul meu nu are nici un rol util pt societatea mai larga, si astfel nici nu se incadreaza sub Motto-ul ales de mine pt mine pt anul 2013, "Soyez utile !"

Desigur, ramane chestiunea de conflict filozofic cvasi-marital, cine nu lasa in pace pe cine ? Blogul pe mine sau eu pe el ? Cred ca pana si faptul ca eu nu stiu sa raspund la intrebare, si nici macar nu ma simt inclinat nici sa incerc, demonstreaza cat de slab pregatit si slab motivat sunt eu pt a adresa diverse posibile conflicte maritale, exact in ton si cu tema care ma preocupa in acest moment, cea a crizei de varsta mijlocie. Pot spune sincer ca eu nu sunt indragostit de acest blog, nici macar la inceput nu am fost indragostit de el, desi m-a intrigat o scurta perioada, dar acum a devenit un fel de obisnuinta, desi nu as putea sa spun ca ma simt cumva dator fata de el. Pur si simplu m-am obisnuit exact asa cum cred ca multe cupluri de varsta mijlocie se obisnuiesc unul cu altul. Si efectiv ma framanta chestiunea daca o astfel de obisnuinta este utila din punct de vedere social. Si asa in ultima vreme am inceput sa redevin agnostic, iar acuma observ ca incep sa ma indeparteze politic de pozitia mea anterioara de sustinere cu orice pret a Institutiei Casatoriei. Nici nu mai mentionez faptul ca acest blog in lb romana pare a sta in calea dezvoltarii blogurilor mele pe alte limbi.

Totul este aparent legat in continuare de criza de varsta mijlocie. Am citit ca majoritatea divorteaza si isi cumpara o masina sport, insa oare e moral sa ma iau eu dupa ce face lumea ? Ce-i drept, mi-ar cam surade ideea achizitionarii unei masini sport, si, desi tata m-a sfatuit ca daca nu sunt in stare sau nu e posibil sa-mi iau un iaht, atunci ar fi mai bine sa imi iau o tableta, mama totusi insista in ultima vreme sa imi iau o masina sport...si ambii sunt economisti, care, desi recent pensionati, se tin totusi la curent cu ultimele cifre si trenduri. Eu in cine sa ma incred ca posibil expert daca nu pe mama si pe tata, chiar daca e adevarat ca nu am ascultat mai niciodata ce m-au sfatuit ? Si asta face parte din etapa finala rezolutiva a crizei de varsta mijlocie, cand trebuie neaparat sa ne reconciliem cu faptul ca parintii nostri au avut intodeauna, de la bun inceput, dreptate. Insa acum e vorba de o diferenta de opinii real calitative, tableta sau masina ? Adica pierdutul vremii in mod stationar sau in miscare ?

Desigur statul pe loc este intotdeauna mai ieftin decat orice deplasare, atat in bani cat si in cheltuiala de energie. Daca e vorba de riscuri, iarasi, mersul pe sosele este realmente mult mai riscant decat a sta acasa. Oare mama doreste sa ma omoare cat mai eficient si cat mai repede ? Asta nu poate fi decat din dragoste, adica probabil prefera ca eu sa decedez cat inca sunt in floarea varstei, ajuns la maximum-ul posibil al potentialului meu in dezvoltare decat sa ma vada sau sa ma inchipuie imbatranind si decedand stationar in vreun azil. Desigur GLUMESC...la nivel tragic literar antic clasic civilizat europeean. In Asia mai indepartata se ucid cu precadere persoanele de sex feminin, in mod poate mai putin civilizat, insa probabil mai practic. De aia China si India vor reusi economic si probabil chiar si politic global pe viitorul apropiat. Nimic nu creste valoarea de piata ca raritatea, inclusiv probabil si de femei. La Orientul Mijlociu nu ma bag cu predictii sau sugestii, deoarece acolo chiar ca numai D-zeu poate sti si e raspunzator, fiind casa Lui de pe planeta Terra, cat despre America de Sud sau chiar si Australia...alea sunt inca terra incognita, de la margine de lume oricum.

Observ cum am reusit sa evit din nou in stilul vag divagativ de obfuscatie si tergiversare caracteristic mie intrebarea principala care m-ar privi in mod direct, aceea a relatiei mele cu blogul meu pe anul concret al Domnului (Gregorian) 2013. In mod tot caracteristic mie, posibil chiar fundamental si partial cultural romanesc, nu voi raspunde in nici un fel posibil concret, si voi lasa Destinul sa se pronunte, mai ales ca am impresia destul de distincta ca el are destul de des chiar 3 capete principale, nu doar unul, plus in mod sigur, orice ar zice mama, nici eu nu prea cred ca sunt Fat Frumos, nici macar Croitorasul cel Viteaz, Cenusarul nici atata, si nici nu am cautat prin pesteri sa gasesc vreun Geniu pe acolo sa ma ajute ca pe Aladin...desi as fi aspirat poate un timp scurt sa fiu Mateias Gascarul, insa a devenit destul de rapid clar ca nu m-am nascut la locul si la timpul potrivit pt asa ceva...iar tata poate si-ar fi dorit ca eu sa fiu Ulise, insa dat fiind ca stia deja ca mie mi-a fost rau de cate ori am fost pe si chiar pe langa vapoare, plus pare ca s-a reconciliat mai recent cu ideea ca eu nu am sa am niciodata un iaht, cred ca si-a mai revizuit aceste sperante in legatura cu mine.

Criza de varsta mijlocie- partea 2

Continuandu-mi procesul planificat de a da gata cat mai rapid si cu aceasta criza de varsta mijlocie, mai ales ca prevad ca voi avea o saptamana ce vine oarecum mai incarcata, a trebuit vrand nevrand, in ciuda tergiversarilor caracteristice mie, sa trag in final concluzia ca sunt obligat sa ma resemnez la exact cine (ce si cum) sunt, si ca in plus, mai trebuie sa mai si descriu un corolar posibil demoralizant pesimist pt orice cititor, (ceea ce eu chiar evit sa fac prea des, deoarece nu prea cred ca e etic), ca, in ciuda experientelor mele + a multor oameni chiar real super-bine intentionati fata de mine, efectiv NU intrevad nici o sansa reala de vreun progres autentic mai semnificativ asa pt mine personal. Adica eu, la 32 de ani, chiar ca NU am cum sa devin cumva "mai bun", si nici altcineva, chiar si super generos si iubitor plus expert, (chiar si D-zeu, nu doar un simplu alt om), NU ma poate ajuta sa devin "mai bun", chiar pe nici un parametru posibil asa mai esential caracterologic si intelectual, (nici nu mai vorbesc de fizic, inclusiv sportiv pe cai naturale ecologice), adica eu chiar mi-am atins maximum-ul de maturitate, si acum o sa fiu nevoit sa stau asa ca un dobitoc adult matur stabil inca vreo 32 de ani de acum incolo, pana cand voi incepe sa am din nou o oarecare sansa realista de a-mi actualiza o capacitate de "schimbare", fie in bine fie in rau, pe baze ca voi incepe sa devin dement, adica efectiv pe baze de modificari masiv real observabile de creier, desi de fapt, in legatura cu asta, nu e de asteptat vreo schimbare deosebit de dramatica, ci cel mult niste chestii de intensitate, adica e posibil sa devin si mai fixist pe temele fixe care ma preocupa pe mine de obicei, plus imi va fi mai greu sa retin stirile de pe TV/Internet...numai poate daca am vreo sansa de a dezvolta o dementa de tip Pick, (asa, speculativ, cam ca dl Strauss-Kahn), poate voi avea o sansa sa devin si eu o scurta vreme ceva mai bun pe parametrii de popularitate sociala si spirit ludic, desi desigur pana la o limita, cand voi incepe sa incalc regulile diplomatiei minim necesare generale, sau poate chiar niste uzante sau legi, (insa aceste demente sunt cam rare, plus chiar ca singurele alte alternative ar fi si mai rele, poate o tumora frontala cerebrala, si astea cred ca sunt si mai rare decat dementa Pick, sau niste traume craniene zdravene daca mi se va izbi craniul de o suprafata ff dura in anumite zone specifice, si si sansa pt asa ceva pare destul de mica), sau daca am sansa, (si aia slaba in cazul meu), de a dezvolta o dementa pura de tip Alzheimer, sa devin oarecum mai interesat de explorari turistice, sau, si mai improbabil, sa incep sa devin artistic creativ regizoral, daca incep sa dezvolt o dementa cu corpi Lewis, si mai sunt si alte demente, desigur, insa nici una din acestea altele nu aduc vreun avantaj, chiar si temporar, de posibila imbunatatire personala, poate cu exceptia uneia bazata pe o carenta de vitamine, mai intalnita la alcoolici, care poate ajuta creativ fictional creativ literar, dar sansele mele in acest sens chiar ca sunt probabil cele mai mici din toate, si cel mai probabil este ca eu personal voi deveni dement de tip vascular, si aceasta dementa chiar ca nu aduce vreun avantaj de posibila imbunatatire personala....oricum, asta, zau e asa de departe...problema e ce ma fac cu astia viitori 32 de ani care raman ?

Colind in ajun de Craciun rus ortodox (si al altor religii similare)

 

Pauza de criza de varsta mijlocie

@ blogger Mircea Vladut:

Off-topic, dar poate intra la "previziuni" daca esti de acord cu opinia ca visele pot prevesti viitorul, (ceea ce eu nu prea sunt de acord decat in cazurii mai rare + daca ai un interpret de vise cu adevarat talentat de nivel de Iosif biblic), sa stii ca te-am visat si pe tine, MV, tot pt ca citisem de pe blogul tau inainte sa ma culc, in loc sa ma ocup de blogul meu si sa visez ceva mai placut de pe linkurile de YouTube cu entertainment pe care le pun eu la mine pe blog !

[NA: linkul de entertainment nu are de a face cu visul, e doar ca o reclama care se pune din cand in cand in timpul unui film dat la TV...insa asta imi da o idee buna de a mai face pauze de reclame in decursul acestei povestiri, mai ales ca este si destul de lunga !]

Acest vis era destul de complex, adica rolul tau era unul secundar, nu erai cap de afis, si apareai doar intr-o scena, si de fapt nici nu apareai in acea scena, ci de fapt erai barfit (in gand, si in cadrul visului), de mine ! Efectiv nu mai tin minte povestea principala, oricum EU eram star-ul principal, si ca de obicei ma plimbam si eu de colo pana colo fara un scop bine definit, (ca eu nici in vise nu sunt ff ambitios si nu am nici un tel precis, sunt mai mult de tip hoinar la intamplare !).

Si la un moment dat plimbandu-ma eu pe acolo, parca deja auzisem de tine + era ceva de gen ca ma gandeam asa fara vreun mare sentiment nici pozitiv, nici negativ, dar cu amicalitate oarecum curioasa oare cum o mai duci. Si tot ca de obicei, deoarece eu ma ingrijorez asa aiurea-n tramvai pana si in vise + in legatuta cu chestii ci care nu am nici in clin nici in maneca, incepusem chiar sa resimt in acel vis un sentiment usor de ingrijoarare in legatura cu tine, de gen si de nivel, "oare cum o mai duce Mircea Vladut, ca parca nu am mai auzit de el in ultima vreme, sper sa nu o duca rau, de ex sa nu fi dat faliment".

[Pauza de reclama]

Deoarece eu de cate ori sunt ingrijorat despre orice in real life, uneori dau o raita pe la un chiosc de ziare si reviste sa imi cumpar ultima revista cu poze preferate (nu numai porno, mai cumpar si reviste culturale si de popularizare stiintifica cu poze uneori, desi pe astea pana la urma nu le citesc si se acumuleaza si pe urma nu mai stiu ce sa fac cu ele + ma simt vinovat daca le arunc, pe cand pe cele porno le pot arunca oricand ff rapid fara sa ma simt vinovat deoarece pe alea le-am "citit" deja din scoarta-n scoarta asa din prima, ba chiar uneori adorm cu una in pat langa mine...desi tin sa mentionez ca pe piept nu adorm decat cu reviste culturale, din alea porno, desi mi s-a mai intamplat, totusi ff rar, dar in nici un caz cu alea de popularizare stiintifica pe pieptul meu !)

Deci, in plimbarea din visul meu, acum ca devenisem si usor ingrijorat era inevitabil sa nu imi apara in cale un chiosc de ziare si reviste, si deodata ce vad ?! O revista de hartie, fara coperti lucioase adica, de dimensiune chiar mica aproape ca o carte de buzunar sau o brosura, insa cu destule pagini, cel putin vreo 20, si era o revista reala publicata de tine ! Nu mai tin minte titlul, insa era ca o revista adevarata. Era pusa pe raftul de jos, adica am vazut-o total la intamplare, si multa lume nu ar fi observat-o, deci nu era acolo la inaltimea ochilor langa Vanity Fair sau Cosmopolitan, nici sus catre tavan ca alea porno...probabil ca sa nu le vada persoanele cu inaltime prea mica, desi de fapt tocmai alea merg cel mai mult cu ochii mai mult pe sus !!

[Reclama]

Si in visul meu, pot recunoaste sincer acuma, mi-a pierit ingrijorarea, deoarece mi-am dat seama ca nu erai totusi muritor de foame, ba chiar gasisesi un mod invventiv-creativ de a te descurca, intrand in publicistica efectiv pe baze individuale, ca era clar ca acea revista nu avea sponsori de lux, pt ca nu avea coperti lucioase + era tiparita in stil vechi cvasi-artizanal. Insa ce trebuie sa recunosc sincer e ca desi te-am admirat, eu in vis am devenit si usor invidios pe tine din cauza ca ai avut o asemenea initiativa personala, desi nu era clar daca va fi de succes financiar asa pe viitor, dar nu asta conta, conta in visul meu ca nu te-ai dat batut, plus ca ai avut intiativa intreprinzatoare de a publica o revista comerciala.

Zau, eu sunt ff rar invidios pe ceva/cineva in real life, mai ales ca eu nici nu ma intalnesc in mod real cu oameni pe care as putea fi invidios, deoarece aceia nici nu m-ar baga in seama pe mine + se si invart momentan in cu totul alte cercuri, pe iahturi si avioane personale de tip luxuos, nu din alea pescaresti sau agriculturale, cat mai departe posibil de UE. Dar iata ca in acest vis am resimtit un usor sentiment de invidie, si deoarece stiu pana si in somn ca un asemenea sentiment nu este moral, imediat m-am trezit, insa ultimul lucru pe care l-am visat in acea stare de dintre somn si veghe era chiar ca o reclama cu neon, care zicea in litere cursive cuvantul de tip urare, "Felicitari !"

[Reclama]

Zau, desigur ca acest vis nu inseamna nimica decat ca ma simt eu vinovat ca pierd atat timp pe bloguri + chiar mi-a atras atentia prietena mea in ziua precedenta visului (ca vorbisem cu ea la telefon) sa nu mai scriu pe gratis, ca e clar ca nu am talent de jurnalist care scrie chestii gratuite pe banda rulanta, ci sa scriu de acum inainte numai pe bani, si eu deja incepusem sa ma ingrijorez si sa oftez de o posibila soarta de a fi obligat sa scrii pe bani, care include ff mult efort si concentrare, nu asa sa scrii din burta ca orice jurnalist obisnuit, plus chiar incepusem sa ma enervez la telefon si sa ma vait ceva de gen, "de ce ma puneti, domnule, mereu toata lumea pe mine sa fac lucruri care nu-mi plac ?"...de ex sa depun efort de concentrare si de facut teme scolare, "de ce nu pot si eu sa ma joc toata ziua cum se joaca alti copii ?", etc, "nu-mi place, nu vreau, nu vreau", etc, plus cu batut din picior !...cand eram mic si faceam asta, mama pur si simplu imi radea in nas, azi cand fac chestii din astea pur si simplu nu ma baga nimeni in seama...mie imi placea mai mult cand imi radea mama in nas, dar totusi cred ca e obligatoriu sa fie si mama mea acea persoana care rade de mine, nu altcineva.

Criza de varsta mijlocie- partea 1

Daca tot am determinat recent, cu ajutorul reflectiilor personale de ieri legate de inca un deces in public, ca e posibil sa fi ajuns la 1/2 vietii mele statistice, atunci m-am decis sa dau gata si criza de varsta mijlocie, astfel incat sa imi pot petrece cealalta 1/2 a vietii cat mai linistit, deoarece perioada teoretica a pensiei a devenit in ultima vreme pt mine ca un fel de Paradis, adica efectiv nu stiu daca e posibil sa existe, sau daca voi avea eu personal acces la el.

Deoarece eu, totusi, desi doritor sa scap de ele cat mai repede, nici lectiile, nici alte obligatii casnice nu le-am abordat niciodata precipitat din prima, adesea amanandu-le pana in ultima clipa posibila inainte de un deadline, nu m-am grabit nici sa intru in criza imediat cum am ajuns acasa de la serviciu, ci am preferat mai intai sa dau o raita pe la un club. Deoarece am avut ocazia de a observa cu mai mare certitudine ca am inceput sa recunosc pana si clientela bisexuala sau heterosexuala curioasa mai larg periferic locala, nu numai pe toti gay-ii posibili din centru, am tras concluzia ca este chiar potrivit ca eu sa intru intr-o perioada de criza, desi inca nu mi-am planificat detaliile preferate la nivel de amanunt.

Am recapitulat de pe Internet caracteristicile crizei de varsta mijlocie, si deoarece ele par a include si chestiuni existentiale intr-o faza chiar imediat premergatoare fazei de scadere a nivelului circulant de testosteron, despre care am citit ca tinde sa scada usor primavara oricum la mai tot barbatii, am devenit satisfacut si in legatura cu plasarea debutului crizei mele acum in ianuarie, tocmai bine inainte de sezonul inceperii campaniilor si sarbatorilor oficiale de primavara, (februarie fiind o luna prea scurta oricum pt orice demers filozofic cat de cat serios, si, in plus, 2013 nefiind nici macar an bisect).

Faptul ca ieri, in drum spre sala, m-am incrucisat cu Bartek, care nu m-a salutat nici macar din cap, (desi si eu ma prefacusem ca nu-l vad), drept care dupa aceea am cumparat si ultimul numar al revistei Philosophy Now in plus fata de ultimul numar al revistei More Intelligent Life, nu poate decat sa sublinieze ca era intr-adevar momentul de a incepe sa imi pun aceste intrebari existentiale acum + chiar aici, mai ales ca mi-am formulat impresia ca aceste intrebari existentiale nu pot avea sansa de a fi aprofundate la nivel prea serios in epoca moderna a sec 20-21 decat de catre rezidentii unor localitati cu o populatie mai mica de 1 milion de oameni, (probabil cu exceptia orasului Lahore, unde si-a petrecut o parte din viata profesionala filozoful si poetul Muhammad Iqbal).













 

Am citit in mass-media ca a decedat regizorul Sergiu Nicolaescu

 

La urma urmei, 82 de ani nu e o varsta chiar asa de inaintata pt un om sportiv, in stare relativ buna de sanatate...desi, desigur e o varsta inaintata fata de speranta de viata a barbatilor din Romania. Oare daca pleci din Romania ti se ajusteaza speranta de viata in functie de noua tara sau ramai cu riscul din Romania atarnat de tine ? Cred ca de fapt e mai probabil ca speranta de viata sa se scurteze la mai toti emigrantii, din cauza riscurilor legate de orice calatorie + a stress-ului cauzat de schimbarea mediului cultural, a climei, a alimentatiei, etc, indiferent de unde au plecat, exceptie facand cei care reusesc sa se ingrase, ca am citit recent ca oamenii grasi traiesc cel mai mult, cei ff grasi (obezi) traind ceva mai putin, si cei ff slabi decedand cel mai repede.

Mai bine stam cu totii legati de cartierul unde ne-am nascut, ca uite de ex una din stra-strabunicile mele nu a iesit din sectorul 2 din Bucuresti si a decedat la 92 de ani, tot in sectorul 2, chiar si daca a apucat parca si razboiul 1 mondial, (dar cred ca fusese vaduva de la un razboi de mai de dinainte sau din alte motive, si femeile vaduve traiesc mai mult decat le-a fost dat sa traiasca statistic, probabil pt ca scapa de stress-ul casatoriei, la barbati fiind invers, vaduvii decedand mai repede decat ar fi trebuit, ca pt barbati e clar demonstrat ca starea casatoriei ajuta la prelungirea vietii), dar un alt strabunic care a plecat de capul lui din Campia Romana in directia nord catre Bucuresti pe la 14 ani, a decedat, parca tot legat de o infectie, am auzit, la numai 74 de ani, iar alt stra-strabunic care a plecat dinspre Fagaras in directia sud catre Bucuresti, la o varsta mai inaintata de adult, deci deja intr-o stare mai sensibila la stress decat ar fi fost daca era mai tanar, a decedat si mai devreme, pe la 47 de ani, si inca si de infarct.

Iar mie precis stressul din ultimii 2 ani din Norvegia mi-a scurtat speranta de viata cu minim 5 ani, (care speranta de viata initiala, ca om nascut in 1980 in Bucuresti, ar fi fost cca numai 69 de ani, cu o probabilitate de numai 62 % de a trece de varsta de 65 de ani.) Deci ma aflu exact la 1/2 vietii, cu alte cuvinte sunt de varsta mijlocie. Poate e momentul sa intru in criza de varsta mijlocie, astfel incat dupa ce trece si asta sa pot sa astept linistit sa ies la pensie. Mie totusi 64 de ani mi se pare mult prea putin.
Sunt aproape sigur ca atunci cand voi ajunge catre 60 de ani, si am sa citesc in ziar ca a decedat cineva, uite asa am sa ma framant cu cifrele in gand mai toata ziua respectiva.

Dar oare daca esti gay casatorit si ramai vaduv, asta iti scade sau iti creste speranta de viata ? Ca eu vreau sa stiu sigur, ca poate ma decid sa ma casatoresc cu cineva mai fragil la sanatate. Din pacate nu exista inca destule statistici legate de casatoriile gay. Mai prudent este sa mai astept cca 15-20 de ani pana se vor acumula acele statistici...macar sa apuc si eu dupa aia vreo 10-15 ani de casatorie statistic beneficiala pt orice barbat, si dupa aceea sa raman vaduv, si poate numai asa sa am o sansa sa sar si eu de 65 de ani.

Multumesc, Sergiu Nicolaescu, pt oportunitatea de a trage aceste concluzii de viata posibil utile pt mine personal.

 

Motto pt noul an 2013

Imbarbatat de reusita obtinerii a 16 puncte din 21 maxim posibile la concursul de Revelion al blogger-ului Vladen + incurajat de diferitele indemnuri mass-mediatice catre cititori de a urmari in mod continuu un fel de progres in viata, inclusiv de pe blogurile lui Raul Ghiran, si Claudiu Constantin, desi nu mi-am alcatuit o lista de rezolutii pt Noul An, m-am decis ca, in loc sa imi fac ceva ordine si mai ales spatiu liber in dulap, (lucru pe care obisnuiesc sa il fac la inceput de An Nou, deoarece dupa ce spal lenjeria de pat folosita acumulata in cosul de rufe murdare in decursul anului anterior, trebuie sa ii gasesc un loc pe undeva, mai ales ca dupa ce o scot de la uscat pare mai umflata, si nu se pliaza strans asa de usor cum fusese cand o cumparasem anterior de la magazin, si nici nu pare la fel de flexibila la ingramadit cum era cat fusese murdara, si efectiv imi ocupa cam 2/3 din spatiul baii, iar daca o mut din baie in dormitor, cam 1/3 din spatiul dormitorului), sa imi aleg un Motto, sub a carui deviza sa ma pot comporta in acest an.

L-am ales pe cel al d-lui Jacques-Alexandre Laffon de Ladebat, de la a carui nastere se implinesc astazi 294 de ani, un constructor de nave, armator si comerciant francez de arme, sclavi, si vin din portul Bordeaux, tatal industriei plantatiilor de zahar din fostul teritoriu vest-indian francez in prezent situat in rep Dominicana, si totodata tatal vestitului politician francez post-revolutionar Andre-Daniel Laffon de Ladebat, senior d'Arlac, care, date fiind conditiile sociale si economice ale vremurilor noi la acea vreme, s-a pronuntat curajos in public impotriva sclavagismului, in plus fata de activitatile lui filantropice pentru tinerii orbi si surdo-muti, insa nu atat din cauza ca as tine cu ideologia protestanta generala, sau ca as sustine in mod special idealurile partidului Girondin, (desi, in cadrul aliantei Iacobine de stanga, au fost totusi parca mai moderate decat cele ale partidului Montagnard, plus ingaduiau si o oarecare independenta sau autonomie de decizie locala membrilor lui), insa mi s-a parut un motto potrivit ca o posibila aspiratie pt mine personal in acest nou an, "Soyez utile !"

Problema ramane sa aflu in ce mod mai specific concret pot fi eu util, deoarece nu m-am lamurit inca. Dar poate ca imi pot stabili aflatul acestui lucru ca posibila rezolutie pt anul 2014, si ulterior, in cadrul altor Revelioane si mai viitoare, chiar alcatuirea unui plan de masuri fiabile de implementare reala a ce voi fi reusit sa aflu intre timp. Pana una alta, ma pot lauda ca mi-am gasit si eu un Motto specific concret al meu personal, deoarece nu am avut niciodata unul asa de specific inainte, si am citit ca barbatii isi pot imbunatati sansele de a-si indeplini eventualele rezolutii de an nou de la 12 la 14,6 % daca isi descriu aceste rezolutii in mod cat mai concret specific, si le planifica in mod mai concret in pasi specifici de atins la fiecare etapa, (iar femeile de la 12 la 13,2 % daca isi anunta public aceste rezolutii, si cer ajutor pt sugestii si sustinere intru indeplinirea lor de la cati mai multi prieteni/prietene, rude, cunoscuti, etc). Eu, fiind totusi baiat, publicandu-mi acest nou Motto personal, nu am prin urmare de ce sa cer sau sa astept sugestii de la publicul larg cititor, (desi, fiind baiat gay de tip non-competitiv, nu le voi respinge daca apar, atat timp cat nu vor avea pretentia sa fie luate in seama), ci in principal mai mult astept laude pt ca am reusit sa fiu atat de specific si de concret ca un prim pas pe calea rezolutiilor si a progresului meu personal pe viitor.



 

Cum mi-am petrecut Revelionul

Deoarece trebuie sa raportez cum mi-am indeplinit sarcinile trasate de Vladen pt Revelionul 2012-2013, pe care mi le-am asumat in mod liber si fara nici o constrangere, plus una din ele este si scrierea unui articol pe blog (sau o scrisoare) in minim 150 de cuvinte, profit de aceasta ocazie sa imi scriu si raportul si acel articol necesar. Desi m-am straduit sa indeplinesc in mod cat mai constiincios posibil cat mai multe din aceste sarcini, unele din ele poate necesitau si cooperarea altor oameni, de ex fotografiile, plus eu nu am indemanari si abilitati chiar multilateral dezvoltate, de ex neavand talent artistic, nu m-as pricepe sa creez arta din sau cu ajutorul mancarii, sau neavand imaginatie, nu m-as pricepe sa construiesc ceva din minim 15 subcomponente, si totusi, oricat de constiincios as fi din fire, nu sunt totusi nici prea ambitios sau competitiv din fire, asa ca nu am fost in stare si nici nu m-am simtit indeajuns de motivat de a-mi sacrifica eu confortul meu personal doar pt a obtine un punctaj mai mare...si asta e valabil si asa in general, nu doar fata de aceasta tema specifica, sau fata de Vladen...si de fapt cred ca de aia eu nu as fi in acest moment, sau poate chiar niciodata, nici un consort, nici un parinte prea competent, deoarece am impresia ca indeplinirea activitatilor necesare pt a te considera competent pe aceste domenii includ si sacrificii de confort personal, deci e nevoie si de un grad de ambitie si/sau competitivitate, pe care eu in mod sincer nu cred ca le am prea proeminent dezvoltate, si nici nu prea gasesc o motivatie deosebita, cel putin nu in acest moment, care sa ma ajute sa imi sporesc ambitia si/sau competitivitatea pe domeniul marital sau parental...decat poate asa un usor sentiment de datorie fata de parintii mei, care mi-au comunicat de mai multe ori ca ei doresc ca sa am si eu o familie a mea intr-o buna zi, ca sa raman singur pe lume, sau sa-i bat tot pe ei la cap incontinuu, ca a 3-a roata la caruta, mai ales ca acum, recent iesiti la pensie, isi fac planuri de calatorii de adevarata vacanta in jurul lumii, (nu doar in interes de serviciu, inclusiv parental educativ), plus lui mama ii place deosebit de mult, (la fel ca si mie), sa fie invitata cat mai des la nunti cat mai vesele si cat mai luxoase, bazate pe povesti cat mai romantic posibile, plus sa aiba si ei cu cine sa se joace in posibil rol de bunici la un moment dat, desigur alternativ cu alte activitati de relaxare in 2, nu asa in continuu, deoarece ei mi-au comunicat la fel de clar cat este de dificil sa trebuiasca sa stai la cheremul unui copil toata ziua + ei totodata spera ca un posibil nepot sa aiba mai multa imaginatie in legatura cu activitatile de joaca propuse, nu sa ii chinuie incontinuu cum am facut eu cu aceleasi teme rasuflate, de gen sa-mi povesteasca de n-spe ori aceleasi amintiri din copilarie, sau sa rezolve diverse lepse cu aceleasi intrebari insipide pe care le-am propus eu pt ei de-a lungul timpului...de fapt cam tot astea pe care le-am pus si in lepsele "create" de mine in ultimul an pe blog, minus una pe care nu am pus-o inca pe blog, deoarece nu doream sa se creeze cumva impresia gresita ca pe mine m-ar preocupa cumva teme morbide sau violente, desi i-am pus-o lui tata cand aveam cca 8 ani, si anume, cum i-ar placea lui sa decedeze pe un eventual camp de lupta, prin glont sau prin sabie.

Ah...am scris deja mult mai mult decat 150 de cuvinte, asa ca imi pot acum permite sa raspund cat pot eu de concis in raportul de sarcini de mai jos. Am sa utilizez culorea albastra pt sarcinile indeplinite, culoarea rosie pt cele pe care nu le-am indeplinit, si negru pt cele despre care nu sunt sigur daca pot fi numarate ca indeplinite sau nu...si trebuie sa fie adjudecate de Vladen.

  1. Cocktail Tasting (at least 5 varieties)- eu nu obisnuiesc sa beau cocktailuri, asa ca nu stiu daca se poate pune ca am gustat din 5 feluri de akvavit (Linie, Oslo, Gammel Oppland, Taffel, Throndhjems)

  2. Robots/Toys competition- nu am roboti sau alte jucarii similare nici acasa, si nici nu am vazut vreunul in incinta localului unde mi-am petrecut cateva ore in jur de miezul noptii aseara, asa ca nu stiu daca se poate pune ca am fost totusi spectator, (desi nu participant, nici membru de juriu), la un concurs de Mr Toy Revelion 2013, (pe fondul sonor al melodiei ultra populare "Call Me, Maybe")

  3. Sex (alone/couple/orgy/etc)- nu obisnuiesc sa ma angajez in relatii sexuale in 2, daca am o alcoolemie mai mare decat 1,2 la mie, (din motive de posibile dificultati de screening in legatura cu consensualitatea mutuala pt unele activitati care pot surveni chiar in timpul relatiei sexuale pt care e posibil sa nu se fi cerut consimtamant formal reciproc mutual necesar anterior cat alcoolemia ambilor parteneri era inca sub 1,2 la mie, dar care pot surveni ca idee noua in timpul oricarei relatii sexuale, plus desigur, si riscul de impotenta), in 3 nici atata, (deoarece asa ceva cere un grad de coordonare si competenta de nivel aproape profesional, atat pt screening, cat si pt performanta propriu-zisa), asa ca m-am simtit nevoit, (desi NU din cauza lui Vladen, adica a acestei teme, la care nu ma gandeam in acel moment), sa fac sex de unul singur, cand m-am trezit putin inainte de pranz pe 1 ianuarie...a fost OK, chiar usor mai bine decat media, dar asta e probabil pt ca reusisem chiar sa visez ceva placut catre trezire, desi nu mai tin minte ce, dar era ceva pe fond placut albastru + am remarcat din nou ca efectiv eu nu ma simt mahmur dupa ce beau akvavit, nici macar de diverse feluri, ceea ce intr-adevar reprezinta o posibila caracteristica cu adevarat miraculoasa a acestei bauturi...desi acest miracol e valabil doar pt mine, prin urmare NU pot recomanda in mod public, la nivel de blog, consumul excesiv exclusiv de akvavit publicului general.

  4. Watch at least one NEW movie- am vizionat cu adevarata placere si fara nici o dezamagire filmul norvegian recent din 2012 Kon-Tiki, care mi s-a parut intr-adevar autentic calitativ, atat pe regie, cat si scenariu, operatorie, editare, coloana sonora, joc actoricesc...si pe acesta chiar imi permit sa il recomand cat mai sincer unei audiente cat mai largi.

  5. Food Art- NU pot bifa aceasta activitate deoarece eu personal mi-am formulat niste criterii deosebit de stringente pt a defini o opera de arta, si astfel senvisul cu sunca pe care mi l-am preparat aseara, desi arata destul de estetic, NU poate totusi indeplini definitia de opera de arta

  6. Go outside- bifat, inca de ieri seara

  7. Build something (consisting of at least 15 subcomponents)- efectiv nu am avut imaginatie ce sa construiesc

  8. Drinking Games (Society/Strategy)- exista un obicei mai vechi norvegian de a bea literal "ascuns" pe sub masa cu prietenii de pahar, am aflat si eu de el aseara, insa nu stiu daca acesta poate fi definit ca un joc propriu-zis, chiar si de societate, deoarece nu e pe puncte, si nu e ceva facut in mod competitiv, ci in mod amical-cooperativ, desi poate o putea fi considerat un fel de strategie sociala care poate facilita un grad de bonding...naiba stie, mai ales ca eu personal nu ma pricep la psihologie sociala, nu am citit nici pana acuma cartea "Games People Play", si pt mine un joc e ceva de gen Mima, sau jocul Monopoly, plus sincer, nu am jucat niciodata vreun joc care sa fie legat de consumul de alcool, si nici nu cred ca am vazut vreodata pe cineva jucand un joc de acest gen, insa eu nici nu am fost niciodata student la college, pt ca am impresia ca acolo se poate invata sau vedea asa ceva

  9. Socialise online (at least 5 minutes)- bifat, atat aseara, cat si azi mai devreme, atat prin cateva comentarii pe alte bloguri, cat si raspuns ala cometarii pe blogul meu

10. Write a blog article/letter of at least 150 words- bifat, mai sus

11. Draw something that you cooked- NU imi face  placere sa desenez, (altceva decat ff rar inimioare pe felicitari pe care le-as trimite lui mama si tata), si in nici un caz nu as face asa ceva doar pt un punctaj de concurs, ci probabil numai pt o retributie adecvata in bani reali, probabil de nivel de minim 25 GBP per desen, asa ca am renuntat sa desenez senvisul cu sunca pe care mi l-am gatit ieri inainte sa plec la club, si lasgana pe care mi-am gatit-o la microwave azi mai devreme

12. Play at least one console [wii, PS, XBOX] or computer game- nu am mai jucat asemenea jocuri de cel putin 10 ani, si nici nu aveam de gand sa reincep acuma, doar pt ca ii plac lui Vladen

13. Take a shower or a bath (showergel/body lotion is compulsory!)- bifat, si aseara si azi, insa nu am inteles daca body lotion era obligatorie, deoarece eu nu am folosit niciodata un asemenea produs, care e un fel de emolient de piele care se utilizeaza dupa baie, nu in timpul ei, in nici un caz ca posibila alternativa la sapun sau gel de baie, si eu personal nu am simtit niciodata nevoia de un asemenea emolient si hidratant la nivel de corp

14. Eat something new (for the 1st time)- bifat, am mancat pt prima oara chiar o idee mai devreme de publicarea acestui articol o portie din produsul companiei Stabburet brand Pasta Originale- Lasagna cu sos bolognez si sos bechamel, in prealabil congelata si preparabila la microwave

15. Cook something new- in NICI un caz, NICI macar pt micul print nu as face asa ceva, mai ales si ceva NOU, nici macar cu posibil scop de role model moral-educativ, daramite pt ideea acestei teme de Revelion, desi nu stiu daca se poate pune gatitul la microwave a produsului real nou pt mine mentionat la punctul imediat precedent

16. Meet or call someone and DO NOT wish him/her “A Happy New Year!” or anything similar (applies to any language/dialect)- bifat...am avut noroc ca vorbisem deja cu prietena mea inca dinainte de inceperea concursului, cand la ea deja era Anul Nou, si i-am urat La Multi Ani, asa ca pe urma am putut sa vorbesc cu ea si a doua oara in timpul concursului, cand nu a mai fost nevoie sa ii spun La Multi Ani, si m-am putut delecta doar sa discut cu ea pe teme de sport si relaxare, pt ca ea tocmai se intorcea de la plaja

17. Eat three types of meat- bifat, si anume: somon afumat prin metoda "la cald", sunca de 85 % de porc italian sau in stil italian (ca de fapt era din Trondheim), si niste gogoloaie de carne de vita neidentificabila din lasagna mai sus mentionata

18. Blow up something- era gata gata sa renunt, insa dupa o ezitare, mai ales ca eu nici nu ma joc cu photoshop, astfel incat sa maresc fotografii in stil "blow up", nici nu folosesc paie sa beau diverse lichide, asa ca nu puteam sa fac nici baloane de sapun, nici nu voiam sa sacrific aiurea un prezervativ doar pt Vladen, in sfarsit mi-a venit o idee ff buna: un balon de bubble gum, si din asta chiar aveam in casa !

19. Do something dangerous involving potential damages- bifat inca de aseara, cand am iesit pe balcon cu parul inca ud de la dus ca sa vad daca ploua sau e lapovita, plus am fumat si a 16-a tigara a ultimelor 24 de ore stand acolo pe balcon, si am citit chiar recent pe BBC, ca 15 tigari pot contribui la modificari/mutatii subcelulare real periculoase cu posibil risc cancerigen

20. Offer a gift- bifat

21. Make 3 strange/funny photos of your New Year’s Eve Party- nu am luat la mine aseara telefonul celular care face poze, ci pe cel waterproof si shockproof invelit in cauciuc si cu taste de cauciuc, ca doar nu era sa iau la mine un telefon fragil la o petrecere dintr-un club aglomerat, sau sa ma mai si apuc sa ma joc de-a paparazzo pe acolo

"Petrecerea continua"

Text: Dan Mihaescu
Interpret: Toma Caragiu