Elemente de screening pt one-night stand-uri

Zau, azi m-am lasat convins de Razvan himself sa ma urnesc diseara din casa si sa ma duc la club, desi afara ploua, si nu am nici un chef de depus efortul de screening necesar oricarei socializari cu semeni necunoscuti. Vecinul cu cainele si cu prietenul manager petrolist s-a mutat, plecand catre o destinatie necunoscuta. M-am intalnit cu el in fata liftului acum vreo saptamana in timp ce impingea niste cutii de carton, si, desi i-am urat succes in viata, n-am indraznit sa-l intreb unde naiba pleaca si asta. Blocul s-a umplut in ultima vreme predominant de vecini de sex feminin de origini ruse si poloneze, care totusi nu se incadreaza in criteriile mele de socializare facila sau usor utilizabila in vreun fel, iar Bartek e mereu pe drumuri de cand si-a luat Audi, plus am aflat ca mai are si un copil, sau o fi incurcat cu unul sau cu una care are un copil, ca l-am prins intr-o zi pe post de baby sitter. Copilul era simpatic ce-i drept, parea chiar mai istet decat Bartek, insa eu personal nu doresc sa ma complic in halul asta, deoarece nu doresc sa risc sa ajung sa fiu si eu rugat sa ocup vreo pozitie temporara de baby-sitter, deoarece nici nu ma pricep ca lumea + asa ceva reprezinta o raspundere mult prea mare pe care nu ma simt motivat sa mi-o asum in clipa asta a vietii mele + chiar mi-e teama ca m-as putea atasa sufleteste de copil mai mult decat de tatal lui, mai ales ca in ultima vreme am remarcat ca am inceput din nou sa-mi doresc la nivel total utopic sa am un catel, si asa ceva ar fi prea de tot.

Tot Razvan himself ma tentase acum ceva vreme sa depun efortul de a compila in mod organizat elementele unui screening de baza necesar socializarii de tip one-night stand prin cluburi, ca eu le am scrise asa pe diverse biletele stranse de-a lungul timpului, auzite pe ici pe colo, majoritar de la diversi medici, care pot oferi informatii utile atunci cand sunt mai usor de tras de limba daca sunt intoxicati cu alcool, si deja efectuez aceste elemente in mod cvasi-automat, fara sa ma gandesc in mod special la ele.

In primul rand, e ff important ca screening-ul sa se efectueze asupra unei persoane cu alcoolemia mai mica de 1,8 la mie pt scandinavi sau 1,4 la mie pt asiatici, (2 la mie pt romani, si 1,2 per general grosso modo la femei), deoarece daca este efectuat peste aceasta limita nu mai foloseste la nimic, deoarece se va pierde siguranta starii de consensualitate, si asta este ff importanta pt mine personal din punct de vedere etic social, plus e importanta in ceea ce priveste evitarea riscului de a trebui sa efectuez eu personal ulterior cine stie ce manevre de resuscitare sau de prevenire a unui sevraj alcoolic, pana vine Salvarea, in caz ca s-ar intampla vreo complicatie a unei intoxicatii mai profunde cu alcool dupa iesirea din bar, cea mai frecventa fiind nu atat intrarea in coma alcoolica sau delirium tremens, ci pur si simplu in primul rand o disfunctie erectila total dezamagitoare, si apoi o stare de agresivitate neasteptata de care ar trebui sa fug cat mai rapid chiar daca m-as afla partial sau chiar total dezbracat, si totusi asa ceva nu e prea usor tolerabil.

Acest nivel de alcoolemie limita se poate estima ochiometric mai usor in cadrul barurilor care au pe undeva niste trepte, (minim vreo 2, preferabil 3), pt a putea observa daca persoana respectiva este cat de cat in stare sa urce si, preferabil, sa si coboare pe trepte, tinand intr-o mana, (preferabil cea nedominanta), un pahar plin de alcool fara a-i varsa continutul, totodata fiind in acelasi timp, capabil sa isi utilizeze cealalta mana, (preferabil cea dominanta), pentru gesturi de comunicare, nu numai pentru a-si mentine echilibrul.

In al doilea rand, trebuie sa ne uitam discret insa atent la trasaturile faciale ale persoanei de eventual interes, mai ales daca zambeste catre noi, si sa eliminam riscul cazierului, a carui prezenta se poate determina destul de usor observand urmatoarele elemente:

* tatuaje in forma de lacrima sau simboluri specifice legate de diverse gasti criminale, plasate pe obraz sau pe maini, (ca daca sunt in frunte, zau, nu mai e cazul, desi in legatura cu aceasta trebuie sa fim atenti a nu confunda un tatuaj cu punctul decorativ de tip bindi al popoarelor hinduse in caz ca sunt in drag), tinand cont si de faptul ca rusii nu isi pun tatuajele de criminali la vedere, ci adesea pe piept, cel mai frecvent un trandafir, asa ca daca e cineva interesat de a interactiona cu o persoana rusa, este bine sa aleaga una careia ii place sa danseze in baruri dezbracat pana la brau;

* buza de sus exagerat de subtire si stergerea santului naso-labial, care e mai dificil de observat la purtatorii de mustata, mai ales daca sunt deosebit de sexy, sau, fiind imbracati si in maieu alb fara maneci, ne pot distrage prin asemanarea cu Freddie Mercury, in cazul carora va trebui sa ne uitam mai atent daca au cumva ochii mai ingusti, (atentie, NU apropiati sau sasii), plus unghia mica a degetului mic anormal de mica (adica relativ la celelate, nu taiata scurt). In legatura cu ingustimea ochilor, daca totusi fusese ceva temporar si nu fix, si daca am apucat sa iesim din bar alaturi de acea persoana, si in decursul activitatilor ulterioare, observam ca au si dificultate de a inghiti ceva, in timp ce li se ingusteaza si ochii in vreun moment de pasiune neprotejat TOTAL nerecomandabil, este totusi recomandabil a nu ne atasa prea mult de acea persoana, deoarece este posibil sa decedeze in mai putin de 9 luni din cauza unei boli deosebit de rare numita Fazio-Londe, iar daca totusi reusesc sa inghita insa par oarecum cam surzi, pot supravietui ceva mai mult, mai ales daca le oferim suplimente de vitamina B2, (gasibila in special in alimentele ce contin aditivul E 101, deoarece cea naturala din lapte, ficatei, ciuperci, si migdale se distruge prea usor prin expunerea la lumina), deoarece poate au doar un sindrom Brown-Vialetto-Van Laere, si au o sansa mai buna sa apuce varsta de 35 de ani.

In cluburile gay urmeaza destul de rapid comunicarea prin gesturi de atingere, asa ca trebuie sa profitam de atinsul mainii eventualului partener de interes, deschizand totodata discutia pe tema deosebit de comuna a ghicitului in palma, ocazie cu care putem determina deosebit de usor atat din strangerea de mana initiala, cat si din aparenta muschilor mainii, cat si a sensibilitatii la o usoara ciupire de tip flirt, nu mai vorbesc din liniile din palma, intreg trecutul, prezentul, si viitorul acelei persoane, mai ales daca asimilam cu atentie bibliografia de examen de medic primar neurolog, desi cel mai bine ar fi sa avem un var sau un cunoscut care e medic neurolog si sa il luam cu noi la club, rugandu-l pe el sa ne ajute la aceasta faza, deoarece e cam greu de retinut atatea informatii. Eu personal ma uit rapid daca se vede vreun semn de atrofie musculara si daca ma strange prea tare de mana fara sa-mi dea drumul, ca atunci e clar ca nu va trebui sa ma indragostesc de acea persoana, plus desigur, daca e vorba doar de un one-night stand, totusi ar mai bine sa folosesc condom dublu, sau chiar mai bine sa evit total orice interactiune cu acea persoana, oricat de tare m-ar impresiona si tenta posibilitatea ideei de a recrea povestea operei Traviata, fie cu el, fie cu mine in rolul Violettei.

Urmand inevitabil si o scurta privire in ochi, (desigur preferabil sub durata de 8,2 secunde pt a evita riscul vreunei indragostiri la prima vedere), este bine de a utiliza ajutorul stroboscopului pt a determina eventuale asimetrii pupilare la reflexul luminos, din care, in ciuda inventiei penicilinei, este totusi inca posibil de a o intalni pe cea cauzata de neurosifilis, desi mai frecvente ar fi diverse leziuni cerebrale, si utilizarea de sedative barbiturice, si cu oamenii astia nu e bine sa ne incurcam. Daca are ambele pupile mici si cam fixe, ori e un utilizator activ de heroina sau alte opiate, ori va intra in coma fatala in cateva fractiuni de secunda, asa ca este mai bine a ne indeparta cat mai politicos si rapid posibil de langa el.

In rest, eu nu ma complic prea tare cu alte "profiluri psihologice", ca totusi intre persoanele gay exista un cod de eticheta sociala destul de larg respectat in ceea ce priveste situatiile de one-night stand, asa ca este rar de a intalni niste posibile complicatii severe de exceptie.






 

Azi e ziua unor tati ne-norvegieni (cea a celor norvegieni fiind abia duminica)

Martin Chemnitz, unul din tatii Formulei de la Concordia, care a consolidat luteranismul din punct de vedere doctrinar, implineste astazi 490 de ani.

Gail Borden, Jr, tatal biscuitilor cu proteine de carne utili pt exploratorii care trebuie sa care cu ei provizii de mancare concentrata pe distante lungi, pe care i-a numit biscuitii pemmican, (pemmican-ul inventat de indienii americani fiind alcatuit din proteine si grasimi, fara carbohidrati), si al laptelui condensat, s-a nascut in 1801.

Bernhard von Langenbeck, tatal rezidentiatului pt medici, ar fi implinit astazi frumoasa varsta de 202 ani daca nu ar fi decedat acum 125 de ani.

In 1811 s-a nascut intr-o regiune apartinand Ucrainei de azi scriitorul la un moment dat basarabean Alexandru Hajdeu, unul din tatii Academiei romane si tatal scriitorului, istoricului, politicianului, si filologului poliglot initial basarabean si ulterior moldovean roman Bogdan Petriceicu Hasdeu, (mama lui Bogdan fiind de origine lituaniana). Alexandru Hajdeu a fost si tatal altui fiu, Nicolae, insa acesta a decedat fara sa se stie exact cum intr-o inchisoare din St Petersburg. Alexandru Hajdeu nu a fost numai tata, ci a fost totodata si fiul lui Tadeu Hajdeu, un scriitor si traducator profesionist poliglot nascut in Polonia, (care a fugit insa din Polonia la 17 ani din cauza unor consecinte probabil neplacute insa misterioase ale unei aventuri amoroase, inrolandu-se in armata austriaca), si a fost totodata si fratele cuiva numit Boleslav, despre care nu se stie mare lucru, in afara de ca fusese probabil milos din fire, presupun deoarece Boleslav, desi inseamna "mare glorie", nu este totusi un nume deosebit de cunoscut in lumea mai larga. Alexandru Hajdeu a mai fost si bunicul scriitoarei de limba franceza Iulia Hasdeu, insa nu cred ca a apucat sa o cunoasca personal pe aceasta nepoata, deoarece la vremea nasterii ei in Bucuresti, Alexandru era batran, sarac si bolnav la Hotin, in Ucraina de azi, (si anterior in ordine inversa in URSS, Romania, rep democratica Moldova, guvernoratul Basarabia al imperiului rus, imperiul austro-ungar, imperiul otoman, regatul federal comunitar de tip commonwealth polonezo-lituanian, regatul polonez, principalitatea Moldova, etc.), nemaiavand decat 3 ani de trait si nefiind vizitat in ultimii lui ani de viata decat de acel frate milos al lui, Boleslav, care a apucat sa comunice cu fiul Bogdan despre ultimele zile ale tatalui lui abia cand nepoata Iulia avea deja 9 ani, iar Alexandru murise deja cu 6 ani in urma.

In 1818, s-a nascut tatal ilegitim al lui Paulinette, Ivan Sergheievici Turgheniev.

Iar acum 180 de ani s-a nascut tatal romanelor cu detectivi atat de placute mie personal, dl Emile Gaboriau, care l-a adus pe scena lumii in 1866 pe dl detectiv Lecoq, care nu era numai simplu detectiv ci si ofiter al Sigurantei franceze, care ar fi si astazi ff larg popular in lume daca nu ar fi aparut dl Sherlock Holmes in 1887, plus, o data cu diversificarea profesiilor in societate, si dl James Bond in 1953, francezii facand greseala de a-i prezenta pe detectivii lor de dupa dl Lecoq ca pe niste persoane supraponderale, in general ne-sexy, plus deja casatorite, deci per total cvasi-inabordabile pt imaginatia inflacarata a publicului larg.



 

Oarecum eu, azi

http://www.newyorker.com/online/blogs/books/2012/11/suitcase-a-poem-by-james-longenbach.html

 
 

Leapsa bicolora

Deoarece afara ploua si nu prea am chef sa ma duc unde trebuie, din click in click am ajuns pe un blog cu titlul intrigant "Mort la datorie" unde am gasit o leapsa noua ! O invit in mod special pe Minnie, ca am impresia, nu stiu de ce, ca si acolo unde e ea ploua astazi, plus stiu ca ei ii plac lepsele, desi nu stiu daca poate nu a mai intalnit-o deja pe aceasta. (Rog celelalte persoane pasionate de lepse sa nu se simta jignite ca nu le-am invitat in mod expres si pe ele, dar zau, azi nu stiu de ce am avut chef de un singur invitat despre care am avut impresia ca este plouat in mod similar ca si mine, adica cu apa din Marea Nordului, plus este total OK sa preia oricine aceasta leapsa.)

Zodia: balanta (dar m-am nascut prematur, asa ca probabil trebuia sa fiu altceva) + maimuta de metal (si asta as fi fost chiar si daca ma nasteam la termen)
As vrea: sa fiu mai disciplinat (cu mine insumi)
Pastrez : amintiri
Mi-as fi dorit: sa fiu mai putin indolent 
Nu-mi place: sa ma simt stressat
Ma tem: de animalele salbatice
Aud: masini planand pe apa (in clipa asta) 
Imi pare rau: ca nu am fost un fiu mai bun
Imi place: sa citesc diverse (niciodata ce ar trebui sau mi-ar fi realmente util) 
Nu sunt: indeajuns de bine coordonat si de disciplinat pt a fi reusit intr-o cariera de dansator profesionist 
Dansez: extraordinar de rar, chiar evit
Niciodata: nu mi-a placut sa ma vait, desi am facut-o de cateva ori, si ma simt extraordinar de vinovat din cauza asta
Par (pilozitatea nu aparenta): saten inchis, fir subtire, usor ondulat natural  
Plang: numai daca ma gandesc la bunica mea (in ultimii ani, de cand am trecut de 22 de ani si am plans ultima oara din alte motive)
Nu sunt intotdeauna: pregatit
Nu-mi place la mine: ca nu am anduranta, e si o chestie de lipsa de antrenament 
Ma enerveaza: sa ma simt obligat sa ma explic 
Sunt confuz/a: daca e liniste prea mare in jur, ma concentrez mai bine daca sunt inconjurat de vacarm 
Ma simt in siguranta: aproape tot timpul, insa eu evit cu mare asiduitate situatiile posibil riscante 
Am nevoie: sa vad obiecte autentic frumoase din cand in cand 
Ar trebui: sa fiu mai constiincios fata de mine insumi


 

Go, Obama !

Eu, in administratiile anterioare pre-Obama mai recente, am tinut cu GW Bush, asa ca aceasta preferinta nu e legata de preferinta mea personala fata de ideologia partidului Democrat vs cel Republican, e pur si simplu o preferinta personala. Am tinut cu Obama si in decursul alegerilor din 2008, desi atunci consideram expertiza lui Obama mai slaba decat cea a lui McCain in ceea ce priveste politica externa, si chiar aveam dubii in legatura cu propria lui competenta mai generala pt o asemenea pozitie, am considerat ca a dat dovada de o prudenta usor exagerata, daca nu chiar o pozitie oarecum submisiva, alegandu-l pe Biden ca vice-presedinte, insa efectiv am fost super-super dezamagit de decizia lui McCain de a o accepta pe Sarah Palin drept candidat la vice-presedintie, si chiar am fost la limita de a-mi formula parerea ca McCain efectiv nu dorea sa devina presedinte si si-a sabotat singur propriile sanse cu aceasta alegere.

Intre timp, Obama a dovedit ca, desi oarecum sontac sontac si mai mult sub presiune, este totusi indeajuns de constiincios pt a putea invata "on the job", plus il consider pe Romney subcompetent, iar pe vice-presedintele lui total neglijabil, ales mai mult pt calitatile lui de "pretty boy" decat pt altceva anume, plus sunt deosebit de satisfacut de performanta autentic sarguincioasa a d-nei Hillary Clinton in pozitia de secretar de stat, desi intial avusesem ceva dubii si fata de dansa ca posibil demn urmas al d-nei Condoleeza Rice.

Asa ca, "Go, Obama !" Chiar cred ca are, de altfel, sanse destul de bune, desi mass-media plus sondajele prezinta aceste alegeri ca fiind deosebit de palpitant de stranse, chiar "la limita".

 

Un parlamentar onest

sotia dansului, d-na Eleanora Hamilton,

un portret din tinerete, calare,

si cel mai recent mostenitor al lui, (viitorul al 19-lea conte de Eglinton si al 7-lea conte de Winton),

L-am ales ca exemplu pozitiv pe dl Hugh Montgomerie, cel de-al 12-lea conte de Eglinton, (prezentat in tabloul din prima fotografie), a carui aniversare de nastere este sarbatorita astazi, 5 noiembrie, deoarece am fost placut impresionat de activitatile lui de a rezolva o problema practica importanta pt locuitorii intregului judet de unde provenea dansul, nu numai pt cei din circumscriptia electorala care il alesesera pt reprezentarea intereselor lor in Parlament, presupun indiferent de daca erau simpatizanti Whig ca dansul, sau erau simpatizanti Tory, sau chiar independenti sau nedecisi. In plus, dansul a fost un patriot activ si in politica externa, aparand interesele Marii Britanii in timpul razboiului de independenta al Statelor Unite ale Americii, si a avut si inclinatii artistice muzicale, stiind sa cante la violoncel si compunand diverse melodii larg populare, (dintre care cea mai cunoscuta este Fetele din Ayrshire), interes artistic pt care a fost admirat de insusi dl Thomas Arne, (compozitorul melodiei binecunoscutului cantec patriotic Rule, Britannia si a unei versiuni timpurii a cantecului viitor imn al Marii Britanii God Save the Queen), care a dedicat chiar unele din compozitiile lui proprii acestui parlamentar onest si talentat. Totodata, dansul si-a mentinut loialitatea pt partidul politic ales, mai ales ca partidul de opozitie Tory trecea printr-o perioada dificila, dezmembrandu-se in diferite factiuni, cu unii membri, (cei mai inteligenti si talentati politic de altfel, se pare), defectand la partidul Whig insa autointitulandu-se "Whig independenti", pt ca ulterior sa poata contribui in mod util la reorganizarea partidului Tory intr-o versiune mai moderna si stabila, in mers concordant cu pasul vremurilor respective, si starea economiei nationale si internationale, desi unii din ei fusesera desigur criticati de jurnalistii vremii. Dl Hugh Montgomerie a fost un moderat, nebagand in seama extremistii de la acea vreme, dintre care unii erau poate inca nostalgici dupa vremea de aur, insa si de grea mostenire, a influentei familiei mai autocratice Stuart, iar altii, probabil cei mai dezamagiti, de-a dreptul anarhisti, unii chiar poate asa ca Guy Fawkes mai devreme, (a carui condamnare este sarbatorita, drept amintire, pana in zilele noastre, chiar azi).

Problema principala la acea vreme era innamolirea raului Clyde, drept care vapoarele nu puteau circula ca lumea pana la Glasgow. Cel de-al 12-lea conte de Eglinton si-a dedicat o mare parte din cariera lui parlamentara rezolvarii acestei probleme pt a imbunatati atat conditiile de trai ale oamenilor de acolo, cat si economia intregului judet. Desi unii ecologisti ai vremii or fi fost impotriva drenarii, deoarece considerau sedimentele aluviale protectoare pt fertilitatea agriculturala si pomicola din jur, si verdeata utila unui mediu natural bine oxigenat si sanatos, dl Hugh Montgomerie se uita indraznet catre viitorul judetului sau, si isi dadea seama de mersul inexorabil al economiei catre industrializare, constructii si trafic de nave, comert international si globalitate. A promovat si chiar a contribuit din banii lui personali la construirea canalelor Glasgow, Paisley, si Ardrossan, si, desi nu a reusit sa le finanteze pe toate, si nu a reusit sa-si indeplineasca visul ca "Ardrossan sa devina pt Glasgow ce este Liverpool pt Manchester", a reusit totusi sa duca la bun sfarsit canalul Paisley, intre Johnstone si Glasgow. A contribuit totodata si la dezvoltarea portului Ardrossan, si a reconstruit in aceeasi vreme si castelul familiei de la Eglinton, care fusese distrus de foc, reconstruit, si iar daramat mai devreme, din cauza costurilor excesive de intretinere plus probabil, se zvoneste, si din cauza ca fusese blestemat de o persoana de origine etnica si culturala rroma sa nu reuseasca sa treaca niciodata intreg din mana vreunui proprietar in mana vreunui mostenitor al sau. Din pacate, se pare ca blestemul rrom a tinut si in continuare, deoarece acel castel a mai fost aproape total demolat inca o data si la inceputul secolului XX, iar ulterior, cand s-a incercat macar recuperarea gradinilor, prin anii 70, s-a mai decis inca o data sa se darame si ce mai ramasese din el in afara de un turn si o fatada.

 

Etnografie accidentala personala

Ideea descrierii accidentelor si afectiunilor acute suferite de mine in diverse medii geografice si culturale mi-a venit dupa ce am citit un comentariu al blogger-ului Vladen pe blogul lui Mircea Vladut, in care acesta descria cazaturile suferite de el pe stancile metamorfice foliate alunecoase de pe tarmurile norvegiene, spre deosebire de rocile sedimentare organice poroase cu aderenta mai buna de pe tarmurile Maltei calcate de Mircea Vladut. O propun si ca o posibila intrebare de leapsa celor posibil interesati si patiti, Cum afecteaza diversele regiuni ale lumii sanatatea noastra personala ?

Eu am remarcat, de exemplu, ca in intreaga Scandinavie am suferit mai multe cazaturi, atat pe vreme de vara cat si de iarna, insa nu tin minte sa fi racit vreodata. La Helsinki am suferit si de apendicita acuta, care s-a si complicat cu peritonita generalizata datorita calitatii relativ scazute a sistemului medical inalt specializat din intreaga Scandinavie, (spre deosebire de sistemul de medicina de familie, care este superior oricarui altui sistem sanitar din intreaga lume). In Norvegia de sud-vest, am remarcat totodata ca am si dureri de cap mai frecvente, care au o dubla cauzalitate probabila, una fiind aceea ca aici am avut ocazia de a face sex de tip viguros oarecum mai frecvent decat in alte regiuni ale lumii, (ca eu am dureri de cap postcoitale daca ma angajez in sex mai viguros), si cealalta fiind desigur ca aici uneori bate un vant de coasta deosebit de salbatec.

Pe intreaga extindere a Marii Baltice, la fel ca si in Oceanul Pacific, am suferit de rau de mare ceva mai violent decat am suferit pe Marea Neagra, insa trebuie sa mentionez ca in Pacific eram pe o ambarcatiune ceva mai mica de tip iaht, pe cand pe Marea Baltica eram pe un pachebot, plus nu am verificat inca Oceanul Indian, Marea Mediterana, si Oceanul Atlantic pe nici un fel de nava, si suspectez ca probabil cel mai rau mi-ar fi in Marea Nordului, in orice tip de ambarcatiune.

Am suferit de asemenea de rau de aer deasupra intregii Europe Centrale, (inclusiv Germania si intreaga zona a fostului Imperiu Austro-Ungar), iar de rau de masina numai in sud-estul Romaniei, si sud-vestul Norvegiei. Parca mi-a fost un pic rau de masina si in zona Hamburg, si nu prea stiu cat din el era doar un efect rezidual de la raul de mare anterior suferit in Marea Baltica, deoarece parca mi-a fost rau din nou si in regiunea Bavariei.

In Bucuresti, in mod oarecum previzibil, am fost fizic agresat si speriat atat de caini cat si de oameni. Harrasment sexual am suferit in intregul sud al Romaniei si in California. Eu parca as fi vrut sa fiu harrasat sexual si in New York City, mai ales din cauza ca mi-as fi dorit sa am oportunitatea sa cunosc si eu un avocat sexy adevarat din NYC, insa acolo zau daca m-a bagat vreodata cineva in seama la acest nivel de interes ridicat fata de persoana mea individuala.

In mod iarasi previzibil, pe intreg teritoriul SUA, insa cu precadere in sud-vest si pe coasta de est, am avut diverse accidente de masina. Accidente de ski am avut atat in Romania, cat si in Finlanda. Julituri si vanatai am suferit in principal in sectoarele 1, 2 si 6 din Bucuresti si in Norvegia de sud-vest.

La Londra am avut de indurat mai mult fenomene psihologice, atat dragoste in districtul City of Westminster, cat si singuratate si oarecare melancolie in Hyde Park si Bloomsbury, bucurie in Kensington si South Kensington, confuzie in Soho si Chelsea, cat si anxietate pana la iritabilitate crescuta in aeroportul Heathrow. Fenomenele psihologice resimtite de mine in New York City sunt mult prea numeroase si complexe pt a fi eu in stare sa le descriu, si efectiv ar merita probabil un articol separat, deoarece ar fi legate nu numai de diferitele cartiere, dar chiar si de diverse strazi, poduri, si intersectii. De indragostit m-am indragostit in diverse locuri, as putea spune ca atat pe 4 din cele 7 continente, cat si in ape internationale. Nu am remarcat diferente calitative majore intre aceste indragostiri in spatii geografice si culturale atat de diferite. In spatiul aerian international nu cred ca m-am indragostit de nimeni niciodata.















 

Azi incepe festivalul Karatsu Kunchi !

Karatsu este un oras din prefectura Saga, din sud-vestul insulei japoneze Kyushu. Festivalul anual Karatsu Kunchi are loc in mod traditional in primul week-end din noiembrie, incepand din seara zilei de vineri si durand pana duminica seara. Figurile uriase de lemn lacuit actuale trase de sfori care apar in timpul paradei, numite hikiyama, care au 5-6 metri inaltime si cantaresc intre 2 si 5 tone, au fost facute in secolul 19, insa festivalul are o vechime de mai multe sute de ani.

Printre aceste hikiyama, 14 la numar in total, se afla castile unor samurai vestiti, diversi dragoni, si broasca testoasa fermecata cu care a interactionat pescarul Urashima Taro.

Toata lumea petrece si isi invita prietenii la masa, si in orasul respectiv care are o populatie de cca 125 000 persoane, sosesc in acest week-end pana la 500 000 de musafiri din afara lui.

Prima mea calatorie in afara Romaniei (tema)

Blogger-ul Roscata ne-a dat o tema de efectuat pe bloguri: sa scriem despre prima noastra calatorie in afara Romaniei.

In ziua dinaintea plecarii m-am impiedicat neatent ca un mototol de pragul de la usa de intrare principala a blocului, si am cazut cu genunchiul stang direct pe gratarul de sters picioarele asezat acolo. Deoarece purtam pantaloni scurti, am suferit o taietura destul de adanca a carei urma o mai port si azi. Cu dare de sange siroind pe picior de sub o batista aplicata de urgenta de mama, m-am deplasat la o policlinica apropiata, unde mi s-a cusut rana si mi s-a aplicat un pansament de tifon gros infasurat in jurul genunchiului. Nu tin minte ca m-a durut nimica, ba chiar tin minte ca eram oarecum bucuros in sinea mea ca patisem si eu ceva interesant, deoarece in afara de o sperietura de un catel cand avusesem vreo 4 ani, si primirea unui bulgare de zapada ghetos in ochiul stang in iarna care tocmai trecuse, nu avusesem alte experiente aventuroase neplacute pana atuncea, si, avand deja 8 ani, admirasem deja oarecum invidios mai inainte cicatricele, copcile, suturile, ba chiar si ghipsurile altor colegi de clasa sau copii de varsta mea cunoscuti din bloc.

A doua zi urma ca mama si cu mine sa calatorim in afara Romaniei pt a ne reintalni cu tata, care era deja plecat de mai multe luni. Anul scolar era pe terminate si mama reusise sa o convinga pe d-na invatatoare sa imi incheie mediile astfel incat sa pot sa iau vacanta chiar cu 2 saptamani mai devreme decat terminarea cursurilor. Pe buna dreptate ma puteam considera un om norocos. In plus, imbarbatat sufleteste de experienta taieturii de la genunchi, nu m-am simtit prea emotionat nici cand am fost sa ne luam ramas bun de la bunica, si m-am decis ca nu era cazul sa am nici o anxietate deosebita legata de faptul ca a doua zi urma sa zbor prima data in viata mea cu avionul. Am si uitat de faptul ca mie de obicei mi se facea rau si cand mergeam cu masina, si nici nu mi-a trecut prin cap ca ar fi posibil sa imi fie si rau de avion.

Am apreciat totusi a doua zi faptul ca d-na asistenta de zbor ne-a aratat ca aveam pungi speciale la dispozitie in buzunarelul din husa spatarului scaunului din fata in caz ca ni se facea rau, deoarece din momentul in care am intrat din avion si am simtit un iz de carburant, a si inceput sa imi fie greata si sa ma doara capul. De vomitat nu am reusit sa vomit decat peste cateva ore de zbor, in timpul coborarii avionului catre pista de aterizare din Berlin. Cred ca din aceasta cauza, de atunci eu am tins sa evit escalele pe aeropoartele de pe teritoriul Germaniei.

Zidul nu cazuse inca, noi am aterizat in sectorul RFG, si auzisem eu despre persoane care cum de ajungeau pe teritoriu RFG cum cereau azil politic, insa eu m-am decis sa ma comport prudent si diplomatic, din cauza ca ma simteam raspunzator pt mama, plus nu primisem vreo indicatie cum ca ar urma sa defectam din RSR, si chiar daca am fi defectat, precis ca nu urma sa o facem in Berlin, in plin teritoriu RDG, plus stiam ca parintii mei erau oameni seriosi, economisti de meserie, si precis nu ar fi planificat sa supuna bugetul RFG la cheltuielile necesare transportarii noastre ulterioare pe teritoriul unde era tata, plus ca nici nu stiam limba germana, si nu aveam nici in clin nici in maneca cu cultura acelei tari. Asa ca doar m-am bucurat ca scapasem cu bine din acel avion urat mirositor, si m-am multumit sa inspectez standurile cu produse de vanzare ale aeroportului, ca sa vad daca erau corespunzator aprovizionate pt fluxul de calatori din toate colturile lumii, care precis aveau diverse preferinte alimentare, si din care unii poate chiar tineau diete speciale.

Pot sa povestesc ca nu am ramas deosebit de impresionat, deoarece am remarcat ca varietatea produselor era deosebit de restransa, existand doar Fanta de portocale si Coca Cola simpla, si doar vreo 2 branduri de ciocolate de calitate medie obisnuita. Cosmeticele erau ceva mai bine reprezentate la magazinul Duty free, insa in cadrul aceluiasi magazin, sortimentul bauturilor alcoolice nu era deosebit de impresionant. In concluzie, mie personal nu mi-a parut rau ca vizita in cadrul acelui aeroport urma sa fie relativ scurta, si pot relata ca nici nu am mai calcat de atuncea prin acel aeroport decat o singura data, la intoarcerea din acea prima calatorie in Finlanda, (care era tara destinatiei finale), restul calatoriilor mele cu ajutorul mijloacelor de transport in comun intre Romania si Finlanda urmand sa se desfasoare fie prin Amsterdam daca mergeam cu avionul, fie, dupa caderea definitiva a comunismului si a Sovietului Suprem din 1993, (cu ajutorul pres Boris Ieltsin si a armatei ruse), cu trenul prin tara mult mai interesanta nou emergenta Rusia. (Am mai trecut pe teritoriul Germaniei dupa aceea, insa numai cu masina familiala. Pot relata ca nu am fost nici atunci deosebit de impresionat de varietatea produselor de larg consum din alte orase germane, desi desigur calitatea autostrazilor si a arhitecturii este una de lux.)

In sfarsit, am ajuns cu bine si la Helsinki, ne-am bucurat de revederea cu tata, el s-a emotionat vazandu-mi genunchiul bandajat, insa eu l-am asigurat ca nu era decat un fleac. Am apreciat linistea publica si traficul neaglomerat si ordonat din capitala Finlandei, cerul era senin, pescarusii simpatici, si am ramas placut impresionat de magazinul de papetarie din apropierea apartamentului unde urma sa imi petrec acea vacanta de vara. Prima persoana de origine finlandeza cu care am interactionat a fost secretara lui tata, care era o fata tanara cu parul scurt tuns baieteste, deosebit de simpatica, fluenta in 3 limbi straine, dintre care incepusem sa inteleg si eu una, engleza, care m-a si servit zambitoare cu un senvis cu parizer care mi s-a parut foarte bun, in orice caz mult mai bun decat mancarea din avion, si mi-a facut cadou si un pansament de tip Band-Aid de calitate superioara mult mai estetic decat bandajul de tifon pt genunchiul meu ranit, asa ca am avut sentimentul ca poporul finlandez este un popor deosebit de prietenos, si ca acea vacanta va fi una deosebit de placuta, si chiar asa a si fost.






 

Securistul roman- probleme de imagine

Citind un articol de pe blogul lui Kadia in care ea opina ca dl Daniel Craig are mutra de KGB-ist, si amintindu-mi ca si Vladen a zis ca e de aceeasi parere, am inceput sa ma gandesc ca pana acum eu nici macar nu avusesem vreodata in cap imaginea de cum ar putea arata un KGB-ist, si de aici, mi-am dat seama ca, desi vine vorba din cand in cand in mass-media despre ei, totusi eu personal habar n-am nici cum putea arata un Securist asa mai tipic din Romania. Am inceput sa ma intreb cu oarecare indignare patriotica de ce sa nu existe mai multe filme care sa arate si personaje care sa fie Securisti ? Ce, numai KGB-istii merita sa fie luati in seama ? Si, mai rau, sa li se atribuie tocmai mutra unui star international de nivelul d-lui Daniel Craig ?

Am inceput sa reflectez ce star de calibru international ar fi demn de a interpreta imaginea unui Securist roman...indiferent de daca ar fi angajat in activitati profesionale morale sau din cele mai putin recomandabile in cadrul povestii acelui film, ca doar nu mai suntem pe vremea cliseelor in care eroul negativ trebuie sa arate neaparat si urat, sau sa se comporte in mod neplacut, nepoliticos, agresiv sau irascibil, ci trebuie sa fie un erou complex, care sa poata oferi unui star oportunitatea de a-si etala cat mai multe fatete ale talentului sau, atat prin prezenta scenica, cat si printr-un caracter cat mai realist. Uite cum , de exemplu, in Argo, a fost ales tocmai dl Ben Affleck sa interpreteze rolul unui ofiter CIA, iar pt FBI l-au ales recent tocmai pe dl Leonardo di Caprio pt a interpreta rolul extrem de dificil al personajului cu adevarat controversial J Edgar Hoover.

Cum sa arate un Securist roman ? Am petrecut ceva timp cautand un star potrivit pt a portretiza acest personaj in viitoarele filme care ii vor putea populariza prezenta la nivel global. Ca sa fie de viitor plus sa aibe un impact mai remarcabil decat d-nii Craig, Affleck sau di Caprio, m-am gandit ca trebuie sa fie inca relativ tanar, desi nu de-a dreptul juvenil, deci sa fie nascut preferabil in anii 70. In plus, trebuie sa fie, desigur, placut la infatisare, insa nu cu anumite trasaturi de interes deosebit, de care privirea sa se poticneasca in mod special, impiedicand oportunitatea de a-l  putea admira in miscare corporala complexa, in ansamblu. Totodata, m-am gandit sa nu fiu prea ambitios de a alege un star deja de calibru Oscar, deoarece pe aceasta l-am putea convinge mai greu sa accepte un rol posibil secundar, sau chiar de figurant in filmele initiale, insa sa fie totusi cat de cat cunoscut, ca sa poata fi macar intrezarit cu satisfactie, si sa fie si motivat pt a evolua cat mai bine in filmele ulterioare, pe masura ce va capata, desigur, roluri din ce in ce mai consistente.

Am cautat ce am cautat, si sunt bucuros sa anunt ca am gasit candidatul ideal pe care il propun acum publicului larg. Este in principal un actor de teatru, care nu a reusit inca sa patrunda la Hollywood in mod remarcabil, desi este mai larg cunoscut din productia TV Gray's Anatomy, despre care am auzit ca este destul de populara. Desi nu a castigat nici un premiu deosebit de important, a fost totusi nominalizat pt premiul de teatru Drama Desk Award, si a fost nominalizat si pt premiul Emmy pt actor secundar intr-un serial dramatic.

Aratand o disponibilitate culturala versatila deosebit de impresionanta, a interpretat cu excelenta pe Broadway rolul personajului de secol 17 francez Damis, fiul lui Orgon din Tartuffe, in cadrul teatrului radiofonic asociat cu James Bridge Theater din Los Angeles a interpretat rolul personajului de secol 19 rus Konstantin Gavrilovich Treplyov din Pescarusul, iar in ansamblul teatrului Guthrie din Minneapolis atat rolul personajului de secol 18 austro-german Wolfgang Amadeus Mozart in piesa de teatru Amadeus, cat si rolul personajului de secol 19 britanic Tiny Tim din O colinda de Craciun. In plus, demonstrand o versatilitate caracterologic profesionala cu adevarat remarcabila, in cadrul operelor universului complex omnitemporal shakespeare-ian, a interpretat rolul paznicului in Mult zgomot pentru nimic, rolul muncitorului reparator de burdufuri de aer Francis Flute, care reuseste sa joace cu adevarata maiestrie si rolul de teatru in teatru al personajului feminin Thisbe in Visul unei nopti de vara, plus rolul dublu Donalbain si mesagerul in tragedia Macbeth.

Daca Theodore Raymond Knight nu este actorul ideal pt a interpreta cu onoare pe scena internationala rolul Securistului roman, atat in ipostaza lui de erou cat si de anti-erou, atat in ipostaza de figurant cat si de actor de rol secundar, poate chiar la un moment dat, cine stie, chiar si de rol principal, atunci nu stiu cine altcineva ar putea sa il interpreteze mai bine ! Propun, prin urmare, cu inalta responsabilitate patriotica, tuturor regizorilor Noului si Vechiului Val de cinematograf romanesc, cat si Ministerului Culturii din Romania, ba si Institutului Cultural Roman, intreg guvernului Romaniei de altfel, sa ia masuri imediate pt a-si concentra competentele, resursele, si personalul pt convingerea d-lui TR Knight de a reprezenta imaginea Securistului roman inainte de a implini 40 de ani in martie 2013. Totodata doresc sa incurajez toti membrii asociatiilor scriitorilor, scenaristilor, cat si toti scriitorii si scenaristii independenti inca ne-membri ai unor asociatii, sa inceapa sa scrie si sa creeze roluri pt acest Securist roman, iar populatia generala sa fie incurajata de a promova pe bloguri alocarea sumelor necesare de la buget, cat si contributii voluntare financiare benevole. Fiecare cetatean al Romaniei poate contribui la acest efort de importanta vitala nationala: fie cu o cazare, fie cu un mijloc de transport, fie cu organizarea unor ceremonii de primire ospitaliera cu paine si cu sare a acestui actor in cadrul istoriei si geografiei Romaniei. De ce sa nu aiba si Romania securistii ei trecuti, prezenti, si viitori cat mai vizibil prezenti pe scena globala ?