Vinalia rustica

Maine, 19 august, este sarbatoarea antic romana numita Vinalia rustica. Era o sarbatoare a recoltelor de struguri pt vin in mediu rural, dedicata totodata si legumelor si condimentelor, plus fertilitatii. Produsele din gradini si din campii erau dedicate zeitei Venus Obsequens (Venus cea Constiincioasa, una din formele si functiile cele mai vechi ale zeitei Venus). In acelasi timp, aceasta sarbatoare era asociata la nivel mai cult si unei promisiuni a eroului legendar mitologic Enea, fondatorul Romei, de a darui intrega productie de vin dintr-un an zeului Jupiter daca va reusi sa il invinga pe tiranul etrusc Mezentius, despre care se povestise literar mitologic nu numai ca era ff crud si necivilizat inclusiv fata de propriul lui popor de etrusci, dar ca ii dispretuia si pe zei, si existase chiar si zvonul ca voia sa fure el, in plus, tot vinul poporului. Intelectualii Marcus Terentius Varro (agreat de Pompei si de Iuliu Cezar, desi nu chiar asa de simpatizat de Marc Antoniu), si Pliniu cel Batran (cu functia de ministru de razboi si prieten apropiat al lui Vespasian), au insistat in mod detaliat in scris ca aceasta sarbatoare, la fel ca si Vinalia urbana din aprilie, era in principal dedicata zeului Jupiter, care totusi avea si functia de a oferi o vreme propice pt o productie adecvata de struguri buni pt vin, plus ei au descris cu lux de amanunte cum insusi cel care deschidea ceremonia era marele preot al lui Jupiter, care culegea primul ciorchine de struguri, si tot acesta continua totodata sa fie personajul cel mai important in prim plan in acel scenariu, binecuvantand si prima zeama de struguri iesita de la presa, plus dupa aia participand si la sacrificiul unui animal, insa la nivel larg popular, traditia mai veche fusese, se pare, in principal sarbatorirea lui Venus, care oferea prin generozitatea ei, acel prim must inca nesfintit si neprelucrat, acel vin numit inca impur, vium spurcum, plus chiar si animalul sacrificat de acel preot lui Jupiter era de obicei o mielusica, dupa cum povesteste enciclopedistul de origine posibil protofranceza galica, (sau cel putin activand profesional pe acolo pe langa Narbonne), Sextus Pompeius Festus, acesta bazandu-se in mod deosebit de riguros si pe enciclopedia amanuntita a lui Verrius Flaccus, (o enciclopedie atat de cuprinzatoarea incat si numai literei A ii erau dedicate nu mai putin de 4 volume), iar mielusica alba era aproape sigur un animal care era dedicat pentru si o si reprezenta pe Venus, sau oricum o zeitate cu functiile ei, (animalele sacrificiale pt zei fiind de obicei de sex masculin castrate, iar cele pt zeite fiind de obicei de sex feminin, in plus animalele de culoare alba fiind dedicate zeilor si zeitelor de rang deosebit de inalt, printre care desigur si Venus).