Bottom line e ca ziceam ca Fat Frumos e de nivel de arhetip, si, daca pe anime ai voie si e chiar posibil misto sa le utilizezi in scopuri de jocuri sexuale, sau, daca esti actor de meserie, si doresti sa semeni cu Marilyn Monroe, ai voie si e chiar posibil util sa le folosesti in tehnica metodei, iar daca esti om obisnuit ai voie sa te indragostesti de ele, daca le intrezaresti in aerul sau maniera vreunei persoane indeajuns de sexy ca sa te atraga de la bun inceput, insa nu stiu cat de util sau de misto o sa fie in final in acest caz, cu Fat Frumos, care e, IMHO, (plus sorry pt posibila blasfemie), de nivel de icoana, desi o fi placut chiar a la longue, NU este nici util nici bine sa aspiri sa formezi un cuplu romantic-sexual adevarat.
Nu spun asta deoarece ma tem de posibile consecinte adverse simple, cum ar fi cele care apar in caz de dragoste de anime neimpartasite sau inselate cu alte anime, ci chiar spun ca nu este etic nici fata de tine, nici fata de o icoana sa te indragostesti de ea la nivel de dorinta de a forma un cuplu, deoarece ea nu este nascuta pentru asa ceva, nu are nici capacitatea pt asa ceva, si este risc sa o tulburi sau sa o faci trista, si tristetea icoanelor este avantajoasa omenirii numai in cazuri ff rare, cu totul exceptionale de tip de miracol in care vreun tablou reprezentand un personaj religios de importanta lui Iisus Christos sau a mamei lui, Maria, incepe sa planga lacrimi lichide si sa insanatoseasca oameni suferinzi pe undeva.
Stiu ca unor calugarite crestine li se spune ca trebuie sa se considere Miresele lui Christos, insa pana si majoritatea dintre ele inteleg ca acest titlu este total simbolic si ritalistic, si adoratia lor pentru Iisus Christos, in mod ideal nu ar trebui sa contina elemente de dorinta sa formeze un cuplu romantic-sexual obisnuit cu el, deoarece, desi el este probabil indeajuns de puternic ca sa tolereze asa ceva, totusi acest fel de indragostire nu este, IMHO, etica pt calugaritele respective si pentru evolutia lor profesionala la nivel optim dezirabil. (Dar sunt sigur ca exista pe Google tratate intregi de recomandari si regulamente legate de acest lucru catre calugaritele crestine scrise in mod mult mai competent si expert decat am reusit eu aici, plus ca Iisus Christos, ca icoana, nu este chiar de tip Fat Frumos, desi sunt destul de sigur ca era magnetic dincolo de carismatic, si unii catolici mai romantiosi au incercat sa il portretizeze si asa.)
Plangand din ochiul stang mai devreme, (din cauza unei simple conjunctivite acute cu probabil agent infectios cauzator de tip Gram negativ, desi nu se va sti niciodata, din cauza ca am inceput deja tratament intensiv, daca o fi Chlamydia, sau, mai rau, Gonococ, din cauza de activitate de nivel de bar recenta, plus frecventa crescanda a acestor germeni in randul populatiei norvegiene), ii povesteam blogger-ului loopoo, sub postul lui despre profetii, (unde m-am simtit obligat sa scriu ceva inainte sa plec pe posibilul ultimul drum la doctor, care, BTW, arata, saracul, mai mahmur decat mine, insa nu a uitat sa-mi ureze Un An Nou Fericit, dupa ce mi-a zambit indulgent in timp ce eu il intrebam incocent daca oi fi facut cumva conjunctivita din cauza ca nu m-am spalat pe maini asa de des cat ar fi trebuit), ca una din icoanele mele personale de tip Fat Frumos, in afara de cel deja intalnit de mine in carne si oase despre care i-am povestit fostului student de la Facultatea de Filozofie a Universitatii Alexandru Ioan Cuza din orasul Iasi, Adrian Ciubotaru, sub un link din partea 1, si in afara de Michael Tintiuc, catre care exista si mai multe linkuri in partea 1, deoarece el chiar vine de pe acolo de pe langa unde s-a nascut chiar primul Fat Frumos originar, este reprezentata de replicantul Rachael din filmul Blade Runner, si mai scriam ca spre icoane, fie ele culturale sau religioase, trebuie sa TINZI, ca ideal, nu sa doresti sa te indragostesti de ele.
Nu stiu daca am dreptate, deoarece nu am citit niciodata ce au scris oamenii interesati de icoane, nu am reusit sa vad niciodata filmul Andrei Rubliov, (ca de altfel nici unul din filmele regizate si/sau scrise de regizorul rus Andrei Tarkovsky, care pe mine, in mod invariabil, m-au adormit), nu am atarnat niciodata vreo icoana pe vreun perete personal, desi am avut o data, mai demult, una intr-un raft dintr-un dulap ascusa sub niste cearceafuri, si desi am avut cateodata postere de actori de tip anima pe perete, de exemplu am avut-o ani de-a randul pe perete, in timpul adolescentei, pe actrita franceza Isabelle Adjani, care pentru mine este o anima mai complexa, putand juca fie rol de anima Helen, fie de anima Mary, si pe care nu am impartasit-o cu nimeni altcineva pana acum in jocuri sexuale, si pe care chiar parca mi-as dori sa o pastrez pentru cel cu care ma voi casatori, daca imi va fi dat sa ma insor si eu vreodata cu cineva anume.
Nu stiu de ce ma sfiesc eu atat de mult fata de icoane. Am sarutat si eu cateva in biserici, insa niciodata pe cea a lui Iisus Christos, deoarece mi s-ar fi parut oarecum usor lipsit de respect, ci doar pe cea a Mariei, mama lui Iisus, deoarece ea este, totusi, pe functie de mama. Desi inteleg ca este posibil sa adori o icoana, chiar fara a te indragosti de ea, eu nu cred ca am adorat niciodata nimic si pe nimeni. Eu doar am fost indragostit, si cred ca pot sa spun si ca am iubit si poate inca mai iubesc si acum, insa probabil ca nu atat de mult cat ar trebui pentru indeplinirea optima a ecuatiei Sanatatii mele, Sanatatea fiind reprezentata, (cf zvon Sigmund Freud, de fapt, acum aflu, cf Erik Erikson interpretand ceva dintr-o scrisoare de dragoste a lui Sigmund Freud catre Martha Bernays, cu care era logodit...bine ca macar a fost Erikson interpretatorul si nu altcineva !), de echilibrul ecuatiei Sanatate= capacitatea de a Munci + capacitatea de a Iubi...nu stiu daca e neaparat obligatoriu sa fie in proportie de 50-50 %, si nu cred ca trebuie neaparat actualizate daca exista acolo, drept capacitate, chiar incontinuu amandoua mereu, dar nu stiu sigur...in orice caz pot sa anunt ca eu in ultimul an nu am facut indeajuns de din amandoua cat eram obisnuit sa fac mai inainte, si efectiv, desi mi-am mentinut capacitatea pentru amandoua, am impresia ca daca nu mi le actualizez la nivelul optim dezirabil pentru mine, cel putin la nivelel la care eram obisnuit de dinainte, chiar exista posibil risc sa ma imbolnavesc. Intr-adevar, este greu sa fii imigrant. Poate chiar trebuie sa iti recalibrezi actualizarea acestor 2 capacitati conform altor obiceiuri astfel incat sa te adaptezi cat mai bine unei noi culturi...nu stiu, si oricum, asta nu are de a face cu Fat Frumos, care, IMHO, isi actualizeaza in continuu capacitatea de a Munci, insa isi cauta inca, perpetuu, actualizarea capacitatii de a Iubi, deci este o icoana relativ seductiva care ii invita parca pe oameni sa il ajute in acest sens, insa, realist, IMHO, ei nu au cum, si nici nu e bine sa incerce sa o faca, deoarece daca chiar se angajeaza intr-un astfel de activitate, atunci chiar exista riscul ca ei sa participe in mod neetic pentru altii tocmai la omorarea lui Fat Frumos, intrerupandu-i cautarea, (doar temporar, desigur), la ei.
(...va urma...si mai trebuie sa pun si alte linkuri...)
0 kommentarer:
Legg inn en kommentar